Fresca de la Manastirea Horezu
Iata cu ce poate fi comparata Imparatia lui Dumnezeu: inchipuiti-va o vale intinsa, plina cu fel de fel de vegetatie. In mijlocul ei se afla o casa foarte frumoasa, in care se afla un Print de o frumusete, inteligenta, putere si bogatie de nedescris... De la casa pleaca aidoma unor raze carari, care cu cat se departeaza mai mult de casa, cu atat se intretaie si se impletesc intre ele. Si totusi,in pofida acestei impletiri, toate pot duce la casa, adica nu sunt cai ce duc in ratacire.
Dar la hotarele vaii incep carari care se impletesc cu carari straine, ce duc nu la casa, ci indarat, dincolo de hotarele acestei fericite vai imparatesti. Pe toate cararile merg o multime de oameni. Toti merg la Print, care le fagaduieste celor care ajung la El vesnica praznuire impreuna cu El in casa, ale carei salasuri sunt nenumarate si a carei desfatare este nemasurata. Printul ii vede pe toti cei ce merg si toate ostenelile pe care le poarta fiecare pe drum, insa pe El incep sa-L vada si sa Il simta doar cei care purced pe cararile neimpletite cu carari straine... Si cu cat se apropie de casa, cu atat mai limpede Il vad pe print, pana cand, in cele din urma, chipul Acestuia se intipareste in ei in asa masura, ca se topesc cu totul intr-Insul, uitand de sine, pentru ca El este pe de-a-ntregul dulceata si desfatare. Iar cei ce umbla pe cai amestecate stiu ca Printul exista, dar nu Il vad, Il doresc dar nu Il gusta, Il cauta, dar nu-L dobandesc. La ei ajunge, dimpotriva, zarva petrecerilor din imparatia vrajmasa Printului si le cucereste atentia- si ei, mergand nimeresc ba pe calea Printului, ba pe calea vrajmasului, si o iau ba spre casa Lui, ba tocmai dimpotriva. Dintre acestia unii, dupa ce au mers putin, se abat cu totul in stapanirile vrajmasului; altii, inaintand putin cate putin, ajung pe cai neamestecate si tind spre casa Printului, altii nici la vrajmas nu vor, dar nici spre casa nu se grabesc, ci si-au pus in gand, pare-se, sa hoinareasca pana la sfarsitul vietii, parand ai Printului si nefiind ai Lui de fapt. Cei care , trecand de cararile amestecate, pasesc pe cele neamestecate, se intalnesc pentru prima data cu ochii cei luminosi ai Printului, din care intra in inima lor focul nesatios al nazuintei de a inainta cu repeziciune. Atunci se curma farmecul chemarilor vrajmasului...[...]
Incepeti dar fratilor asa sa alergati , ca sa si ajungeti(I Cor. 9,24)
(Stiinta Rugaciunii-Sf.Teofan Zavoratul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu