luni, 31 mai 2010

Despre asceza,nevointa si post la Sfantul Nil Calavritul

(...) Ce este asceza? În realitate, este viaţa de zi cu zi a omului duhovnicesc, este respiraţia lui.Ce este inspiraţia şi expiraţia pentru omul firesc, acelaşi lucru este şi asceza pentru cel duhovnicesc.Scoate dinlăuntrul lui tot ceea ce este pămîntesc, trupesc, omenesc şi Îl introduce pe Dumnezeu. Omul îşi exprimă prin asceză dorul lui după Dumnezeu şi îşi recunoaşte propria neputinţă. Osteneala noastră, asceza noastră nu ne arată vrednicia, ci voinţa noastră.
Oricât ai trudi, oricât ai osteni nu înseamnă că faci ceva esenţial pentru Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: smerenia, să înţelegem că suntem întru toate neputincioşi şi păcătoşi. Le facem pe toate ca să ne arătăm smerenia, că suntem un nimic şi atunci vine harul lui Dumnezeu.Adică ostenelile noastre nu decurg din sfinţenia noastră, ci prin ele cerem de la Dumnezeu să ne dea pocăinţa, iertarea , harul.
Cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea , cu culcarea pe jos, cu reaua pătimire Îi arătăm lui Dumnezeu zdrenţele noastre, aşa cum un sărac îşi arată zdrenţele sale semenilor, ca să le stârnească mila şi să-l ajute, sau aşa cum orbul strigă după Hristos ca să-i dăruiască lumina(Mc.10, 46-52). Aşa şi noi Îi arătăm sărăcia noastră şi Îi cerem să ne deschidă ochii, ca să înţegem că suntem păcătoşi, şi aşa să ne pocăim şi să ne cerem iertare.
Dar şi când primim iertarea, ne continuăm asceza ca să primim harul. Apoi facem iarăşi asceză, ca să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru câte ne-a dăruit.Prin urmare , şi începutul şi mijlocul şi sfârşitul luptei noastre se exprimă în acelaşi fel, prin asceza noastră.(...) Ce nu au putut să facă multele posturi de mâncare şi băutură şi privegherile, au putut smerenia şi recunoaşterea propriei neputinţe.Această frază ne duce întru înalturi, dându-ne şi nouă curaj.Este ca şi cum ne-ar spune:,, Dacă măi nenorocitule, te osteneşti, dacă trudeşti, dacă priveghezi, nu le faci ca să reuşeşti tu ceva. Ce poţi tu să reuşeşti? Ostenelile tale se fac ca să-I arăţi lui Dumnezeu neputinţa ta. Celelalte le face Dumnezeu.(...) Prin urmare. toată asceza tinde spre un scop: să înţeleg că sunt un bolnav, nu pentru că am făcut păcatul acela sau acela - asta este altceva, este o vinovăţie - ci pentru că firea mea este bolnavă.Eu,înlăuntrul meu, în cele mai adânci părţi ale fiinţei mele, sunt un paralitic,un orb, un netrebnic, un om scheletic, neavând putinţa să-mi mişc nici degetul cel mai mic. Dacă înţeleg aceasta,trebuie să-mi exprim dorinţa învierii mele, a izbăvirii mele de către Dumnezeu. Atunci dă Dumnezeu izbăvirea. Adică din clipa în care înţelegem lăuntric propria noastră neputinţă şi reuşim să-I exprimăm lui Dumnezeu aşteptările şi dorinţa noastră de a fi izbăviţi, din clipa aceea începem sa-L respirăm pe Dumnezeu.(...) De acum înainte începem să avem drepturi de părtăşie dumnezeiască, pentru că I-am arătat lui Dumnezeu adevărata noastră dorinţă.

( Arh.Emilianos Simonopetritul Tâlcuiri si Cateheze, Tâlcuire la viaţa Sf.Nil Calavritul)

marți, 6 aprilie 2010

Un studiu actual despre Inviere in Australia facut de Canal 7 -Yahoo

Ce reprezinta pentru dumneavoastra Pastele:
a)invierea Domnului Iisus Hristos - 41% 8972 voturi
b) oua de Paste - 15% 3352 voturi
c)petrecerea cu familia - 44% 9647 voturi

Today's Poll
21971 votes since Apr 1 2010 What does Easter mean to you?
The resurrection of Jesus Christ 41% 8972 votes
Easter eggs 15% 3352 votes
Spending time with family 44% 9647 votes

vezi http://au.news.yahoo.com/polls/popup/-/poll_id/53166

Pentru 60% din Australieni Pastele inseamna orice altceva decat Invierea Domnului

sâmbătă, 13 martie 2010

Sf Efrem Sirul - Despre Rugaciune si Trezvie

,, Cine isi aduna in visteria sa rugaciuni si milostenii acela se imbogateste in Dumnezeu.Altii isi aduna bani; dar tu aduna-ti rugaciuni si milostenii. Altii se veselesc cu fluiere si muzica, dar tu veseleste-te cu psalmodierea si cu preaslavirea lui Dumnezeu. Unii isi gasesc veselia in placeri; dar tu gaseste-ti veselia in Dumnezeu, Care tie si tuturor celor ce-l iubesc pe El v-a pregatit cununa slavei.
+++
Cel nepasator se gandeste in timpul rugaciunii la sfarsitul ei, sa auda : amin; iar cel ce se roaga cu mintea treaza nu este impovarat de durata slujbei.
+++
Sa nu cada peste noi cele spuse de Proorocul; poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe(Isaia 29,13)
+++
Roaga-te lui Dumnezeu, varsand lacrimi inaintea harului Sau; atunci rugaciunea ta va fi ca tamaia
+++
Conductele de apa sunt folosite in timpul incendiului, iar lacrimile - in timpul ispitelor. Apa stinge flacarile, iar lacrimile in timpul rugaciunii sting poftele rele
+++
In fiecare zi sa cerem de la Domnul lacrimi de pocainta ca, atunci cand incepem sa plangem pentru pacatele noastre, sufletul nostru sa infloreasaca, izbavindu-se de uscaciunea pacatului.
+++
Pe un frate inainte de priveghere gandul il indemna, zicand: astazi acorda-ti odihna si nu te scula la priveghere. Insa el ii raspundea gandului: gandeste-te ca maine nu te vei mai scula , de aceea este mai bine sa te scoli azi.
+++
Minunata este rugaciunea savarsita cu suspine si lacrimi, mai ales daca lacrimile le varsam in tacere. Cine se roaga cu stiinta si cu credinta, acela Il vede inaintea sa pe Domnul, deoarece in El traim si ne miscam si suntem(FApte 17, 28)
+++
Daca ti s-a impietrit inima, plangi inaintea Domnului ca El sa reverse asupra ta lumina cunostintei.
+++
Inima mea ofteaza si ochii mei tanjesc dupa lacrimi; insa pacatul meu tine in robie mintea mea ca eu sa nu vin la pocainta , nici sa incep cu lacrimi amare sa-L rog pe Domnul sa nu ma arunce in intunericul cel mai dinafara"

duminică, 14 februarie 2010

Plangerea lui Adam


Adam tanjea pe pamant si suspina cu amar, si pamantul nu-i mai era drag. Suspina dupa Dumnezeu si graia:

“Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si Il caut cu lacrimi. Cum sa nu-L caut? Cand eram cu El, sufletul meu era vesel si linistit, si vrajmasul n-avea intrare la mine; dar acum duhul cel rau a pus stapanire pe mine, si el tulbura si chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tanjeste dupa Domnul pana la moarte; duhul meu se avanta spre Dumnezeu si nimic de pe pamant nu ma poate veseli, si sufletul meu nu vrea sa se mangaie cu nimic, ci vrea sa vada din nou pe Domnul si sa se sature de El. Nu-L pot uita nici macar pentru un singur minut si sufletul meu se chinuie dupa El, si de multimea intristarii plang cu suspine:

Miluieste-ma, Dumnezeule, pe mine zidirea ta cea cazuta!“

Asa hohotea Adam si lacrimile lui curgeau de pe fata lui pe piept si pe pamant, si toata pustia rasuna de gemetele lui; dobitoacele si pasarile taceau lovite de durere si plangeau, iar Adam hohotea, caci pentru pacatul sau toate au pierdut pacea si iubirea.

Mare a fost intristarea lui Adam dupa izgonirea din rai, dar cand a vazut pe fiul sau, Abel, omorat de fratele sau, Cain, intristarea lui s-a facut si mai mare, si cu sufletul chinuit de durere hohotea si gandea: “Noroade vor iesi si se vor inmulti din mine si toate vor suferi si vor trai in dusmanie si oamenii se vor ucide unii pe altii”. Si aceasta intristare a lui era mare, ca marea, si o poate intelege numai cel al carui suflet a cunoscut pe Domnul si stie cat de mult El ne iubeste.

Si eu am pierdut harul si strig impreuna cu Adam:

“Milostiv fii mie, Doamne! Da-mi duh de smerenie si iubire.”

O, iubirea Domnului! Cine te-a cunoscut te cauta neincetat, ziua si noaptea, si striga:

“Tanjesc dupa Tine, Doamne, si cu lacrimi Te caut.

Cum sa nu Te caut? Tu mi-ai dat sa Te cunosc prin Duhul Sfant, si aceasta cunoastere a lui Dumnezeu atrage sufletul meu sa Te caute cu lacrimi.“

Adam plangea:

“Nu-mi mai este draga pustia. Nu-mi mai sunt dragi muntii cei inalti, nici campiile, nici codrii, nici cantecul pasarilor; nimic nu-mi mai este drag. Sufletul meu e intr-o mare mahnire pentru ca am intristat pe Dumnezeu. Si daca Domnul m-ar aseza din nou in rai, chiar si acolo as suferi si as plange pentru ca am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc.”

Dupa izgonirea din rai, Adam s-a imbolnavit cu sufletul si de intristare a varsat multe lacrimi. Tot asa, orice suflet care a cunoscut pe Domnul tanjeste dupa El si spune:

“Unde esti Tu, Doamne? Unde esti Tu, Lumina mea?

De ce Ti-ai ascuns fata Ta de la mine? De multa vreme sufletul meu nu Te mai vede si tanjeste dupa Tine si Te cauta cu lacrimi.“

“Unde e Domnul meu? De ce nu-L mai vad in sufletul meu? Ce-L impiedica sa vieze in mine? Iata ce: nu este in mine smerenia lui Hristos si iubirea de vrajmasi.”

Dumnezeu este iubire nesaturata si cu neputinta de descris.

Adam mergea pe pamant si de multele sale suferinte plangea din inima, dar cu mintea se gandea la Dumnezeu; si cand trupul lui era neputincios si nu mai putea varsa lacrimi, chiar si atunci duhul lui ardea dupa Dumnezeu, pentru ca nu putea uita raiul si frumusetea lui; dar, mai mult decat orice, Adam iubea pe Dumnezeu si insasi aceasta iubire il atragea cu putere spre El.

luni, 11 ianuarie 2010

Simeon Monahul - Despre Rabdare

(...),, Copile, daca vii sa slujesti Domnului, pregateste-ti sufletul pentru incercari.Indrepteaza-ti inima si persevereaza, si sa nu te grabesti in vreme de nenorocire. Lipeste-te de El si nu te departa,ca sa sporesti in cele de pe urma ale tale. Primeste tot ce va veni peste tine, si fi indelung rabdator in schimbarea de umilinta. Pentru ca aurul se pune la proba in foc, iar oamenii primiti in ceasul umilirii."(Sir 2, 1-4). Suflete, daca vine peste tine o incercare, nu te descuraja, ca sa nu infurii pe Medicul cel indurator pana in maruntaie si sa te paraseasca lipsit de experienta unei osande vesnice; caci necazul in incercari e un spital al sufletelor bolnave. Si nu te descuraja, nici nu da inapoi ci socoteste o veselie si o bucurie ca te-a cercetat Domnul cu mila pedepsiri Lui educative, precum spune dumnezeiescul Iacob.,, Fratii mei, mare bucurie sa socotiti cand cadeti in tot felul de incercari, stiind ca probarea credintei voastre lucreaza rabdare; iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, nelipsiti de nimic.Fericit barbatul care rabda incercare, pentru ca ajungand probat va primi cununa vietii , pe care a fagaduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El"(Iac 1, 2-4.12); spune si ferictul Petru: ,, Macar ca acum ati fost intristati de tot felul de incercari, pentru ca probarea credintei voastre mult mai de pret decat aurul pieritor, dar probat prin foc, sa se gaseasca spre lauda, slava si cinste la descoperirea lui Iisus Hristos"(I Ptr 1, 6-7).
Suflete, rabda si indelung-rabda in incercari si nu te inspaimanta, caci nu va lasa Dumnezeu sa fii incercat peste ce poti, ci odata cu incercarea va face si iesirea din ea, ca sa poti suporta.(I Cor 1, 10)Caci daca vei cadea in incercari mari, vei lua mai multa rasplata de la Dumnezeu si te vei curata repede de faradelegile tale; fiindca si aurul curatit cu cat e mai mult ars, pe atat mai curat se arata, asa si tu, cu cat esti mai dat deoparte in umilinta necazului, pe atat te cureti de faradelegile tale; cum spune si autorul Proverbelor: ,,Precum e probat in cuptor aurul si argintul, asa sunt probate de Dumnezeu inimile alese"(Pr 17,3). Si daca nu esti cercetat, nu te vei putea curata desavarsit; iar daca vei fi pus la incercare, te vei curati mai desavarsit;iar daca vei fi pus la incercare, te vei curati repede pentru iubirea de oameni a iertatorului Dumnezeu. Caci pe cat ti se strica casa pamanteasca, pe atat ti se zideste in ceruri casa induratorului Dumnezeu; daca omul din afara nu se strica, cel dinauntru nu se innoieste(cf. 2 Co 4,16), precum spune Domnul: ,, Daca grauntele de grau care cade in pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod"(In 12, 24). De aceea, sa nu ai mintea ta la cele pamantesti, caci sunt vremelnice si trec ca o umbra, ci urc-o la cele ceresti, care nu pier, nici nu se stica, ci raman in veci pururea; si sarguieste-te sa le prinzi in lupta duhovniceasca si in rabdare tare, ca sa poti prinde veselia vesnica; si sarguieste-te pana ce ai vreme bineprimita, cum spune si Apostolul(Pavel):,, Iata acum vreme bineprimita, acum zi de mantuire! Nedand nimanui prilej de ofensa, ca sa nu fie patata slujirea, ci in toate recomandandu-ne pe noi insine ca slujitoori ai lui Dumnezeu in rabdare multa, in necazuri,in nevoi, in stramtorari, in batai, in inchisori,in tulburari,in osteneli, in privegheri, in rugaciuni, in curatie, in cunoastere, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in iubire nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga, prin cinste si prin necinste,prin defaimare si pprin lauda,ca niste mincinosi si adevarati, ca niste cunoscuti si necunoscuti de Dumnezeu, ca unii care murim si iatam suntem vii, batuti, dar nu omorati, ca niste defaimati, dar pururea bucurandu-ne, ca niste saraci, dar imbogatind pe multi, ca unii care nu au nimic dar au toate"(2 Co 6, 2-10).
La acestea gandindu-te, suflete, fugi de raul demon al intristarii si nu-i ceda prin intristarile vietii. Si daca vrei sa te intristezi, intristeaza-te, dar nu pentru viata/lume, ci pentru Dumnezeu (cf. 2 Co 7,9-11). Caci aceasta intristare pricinuieste bucurie si cununa, si intristandu-ne cu ea sfintii au mostenit cerul si au ajuns concetateni cu ingerii; iar cea potrivit vietii acesteia naste moarte, iar dupa moartepricinuieste pedeapsa vesnica.