La inceput de an bisericesc despre Cele doua imparatii dupa Sfantul Teofan Zavoratul

[...]In orice imparatie se vede un imparat, se vad legi, intaietati, fagaduinte si rasplati, precum si sfarsitul la care duc acestea.
Toate aceste trasaturi sunt in Impartia lui Hristos foarte limpezi, neindoielnic adevarate si nestramutate, pe cand in imparatia acestui veac sunt mincinoase, amagitoare , fantomatice. Iata, uitati-va singuri!
Cine este Imparat in Imparatia harului? Dumnezeu, Cel inchinat in Sfanta Treime- Tatal, Fiul si Sfantul Duh -, Care a facut lumea si se ingrijeste de toate, Care, dupa ce ne-a intocmit mantuirea in Domnul nostru Iisus Hristos, le-a dat tuturor urmatorilor Sai, cu autoritate, porunci si randuieli spre binele lor; tuturor le da sa cunoasca, sa guste, sa pipaie duhovniceste; de toti Ii este mila si Se ingrijeste, pe toti ii ajuta si pe toti ii incredinteaza:" Lucreaza dupa voia Mea in via Mea; Eu vad totul, si pentru tot iti voi rasplati". Si cei ce se ostenesc in Imparatia lui Hristos stiu foarte bine cui slujesc, si asta le da tarie launtrica si rabdare in osteneli. Ei sunt incredintati ca se ostenesc inaintea fetei Domnului, Care vede toate, ajuta mult, mangaie mult, asa incat se bucura in toate greutatile si stramtorarile in care ii aduce slujirea adusa cu ravna Domnului. Eu sufar, zice Apostolul, dar nu ma rusinez, pentru ca stiu in Cine am crezut si sunt incredintat ca puternic este sa pazeasaca comoara ce mi-a incredintat, pana in ziua aceea(II Tim. 1, 12).
In imparatia stapanitorului acestui veac - in lume - lucrurile stau altfel.Acolo nimeni nu stie cine e imparat. Daca cel mai inversunat iubitor al lumii acesteia si-ar da seama ca imparatul sau este satana cel rautacios si intunecat, caruia ii slujeste ca un rob spre propria sa pierzare, indata s-ar grabi, plin de groaza, sa plece de pe taramul lui. Insa acest lucru este ascuns dde fiii veacului de acum. Vrajmasul si-a ascuns de privirea lor chipul urat. Si iubitorii acestei lumi slujesc ca niste robi, fara sa stie cui. Auziti tot timpul:" Asta nu se poate, cealalta nu se poate... asa trebuie... si asa se cuvine...". Dar daca intrebati:" De ce? Cine a poruncit?", nimeni nu va va spune. Se simt stramtorati si impovarati de randuielile pe care le urmeaza, chiar le osandesc si le ocarasc, insa nimeni nu indrazneste sa se abata de la ele, temandu-se parca, de un supraveghetor care e gata sa le ceara socoteala, insa pe care nimeni nu-l poate arata si numi precis. Lumea este suma persoanelor care slujesc unei fantome necunoscute din inchipuirea lor, desi in realitate sub masca acestei fantome se ascundde satana cel plin de rautate.
Care sunt legile in Imparatia lui Hristos?
Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, a zis foarte limpede:" Fa asa si pe dincolo... si o sa fii pe placul Meu, si te vei mantui. Leapada-te de tine insuti, fii sarac cu duhul, bland, iubitor de pace, rabdator, curat cu inima, sa iubesti dreptatea, sa plangi pentru pacate, sa fii evlavios fata de Mine ziua si noaptea, sa fii binevoitor fata de fratii tai si sa le faci bine... si toate poruncile Mele sa le implinesti intocmai, fara a te cruta...".Vedeti cat de limpede si de precis e totul? Si nu numai precis, ci si pecetluit pentru totdeauna cu pecetea unei neschimbari de care nu se poate atinge nimeni. Precum sta scris asa va fi pana la sfarsitul veacului. Oricine intra in Imparatia lui Hristos stie precis ce trebuie sa faca, nu asteapta niciun fel de schimbari in legile Imparatiei, pentru ca umbla pe calea sa cu nadejde buna si cu curaj, fiind incredintat ca va ajunge fara indoiala la ceea ce cauta.
Lucrurile stau cu totul altfel in imparatia stapanitorului acestui veac. Acolo nu iti poti opri nicidecum gandul asupra vreunui lucru care sa fie clar. Duhul iubitorilor de lume e cunoscut totusi - el este duhul egoismului, trufiei, mercantilismului, rasfatului si senzualitatii de tot felul.
Dar aplicatiile acestui duh - legile si regulile limii - sunt asa de subrede, nedefinite, schimbatoare, incat nimeni nu poate chezasui ca maine lumea nu va incepe sa considere rau, reprobabil, ceea ce acum admira. Obiceiurile lumii sunt curgatoare ca apa, si regulile ei in ce priveste imbracamintea, vorbirea, intalnirile, relatiile, statul, sezutul, si, in general, tot, sunt nestatornice ca miscarea vazduhului...Azi asa...maine, nu sti de unde, vine moda si schimba toate.Lumea este o scena, pe care satana isi bate joc de sarmana omenire, punandu-o sa se invarta la semnul lui ca niste maimute sau papusi la balci, facandu-o sa scoata lucru de pret si insemnat, neaparat trebuincios, ceea ce e in sine marunt, neinsemnat, desert. Si cu asta se indeletnicesc toti, mici si mari deopotriva, inclusiv cei care si prin obarsie, si prin educatie, si prin pozitie, par ca ar putea sa foloseascavremea si ostenelile pentru ceva mai bun decat aceste naluciri.Care sunt intaietatile si fagaduintele Imparatiei lui Hristos? Domnul si Dumnezeul nostru zice:" Slujeste-Mi, si o sa-ti dau ca rasplata totul. Orice fapta a ta, si gand al tau, si dorinte, si simtaminte aratate si nutrite de tine spre a face pe placul Meu nu vor ramane lipsite de plata lor.Eu vad ceea ce nu vad ceilalti, pretuiesc ceea ce nu pretuiesc ceilalti, te ocrotesc pentru cele din pricina carora ceilalti, poate, te stramtoreaza,si pentru orice osteneala a ta iti este pregatit un locas vesnic, care si este zidit prin ostenelile tale". Asa a fagaduit Domnul, asa si este.Si toti cei care intra in Imparatia Lui traiesc adevarul acestor fagaduinte. Ei gusta deja fericirea de pe urma ostenelilor cu care se ostenesc intru poruncile lui Dumnezeu: fericirea smereniei, blandetii, dreptatii, iubirii de pace, rabdarii, curatiei si tuturor celorlalte virtuti. Si virtutile acestea, fiind pricinuite de harul lui Dumnezeu, fac inima lor vas al Duhului Dumnezeiesc, Care este pentru ei chezasia mostenirii viitoare, asteptate, fara urma de indoiala din pricina acestor incepaturi ale ei, pe care si le insuseste oricine slujeste fara fatarnicie Domnului.
Asa sunt, oare, fagaduintele lumii? Catusi de putin! Lumea fagaduieste totul si nu da nimic. Momeste, starnind nadejdea - insa in clipa inmanarii, ca sa zic asa, celor fagaduite, ti le ia de sub nas...dupa aceea, fluturand in departare, iarasi momeste si iarasi ia de sub nas ceea ce parea deja primit. De aceea, in lume toti alearga dupa ceva mult fagaduit si nimeni nu primeste nimic; alearga dupa naluci ce se destrama in vazduh in clipa cand sunt gata sa puna mana pe ele. Cei ce iubesc lumea isi dau importanta, cu desarta convingere ca , actionand lumeste, merita atentia lumii - insa lumea fie ca nu vede faptele lor, fie ca, vazandu-le, nu recunoaste pretul lor, fie ca recunoscandu-le pretul, nu le da plata convenita. In lume, toti pana la unul, au fost amagiti, si inca se mai magesc cu nadejdi lipsite de orice temei.