In dumninca Inchinarii Sfintei Cruci din anul 1978, Parintele Metodie, de la Chilia " Sfintii Teodori" din Kareyes a chemat pe ieromonahul Hristofor, ce locuia mai jos de Kareyes, si l-a trimis la Sfanta Manastire Kutlumusiu, unde era ingrijit compatriotul lor, ieromonahul Ioachim(toti cei trei erau romani) sa-i spuna sa se pregateasca, deoarece a doua zi aveau sa moara amandoi(adica ieromonahul Metodie si ieromonahul Ioachim).
Asadar parintele Hristofor a mers la Manastirea Kutlumusiu si i-a spus batranului Ioachim:
- Parinte Ioachim, binecuvantati! Parintele Metodie mi-a spus sa te pregatesti, caci maine veti muri amandoi, in acelasi ceas. Iti cere si iertare de toate cele ce ti-a gresit.
Cum a auzit aceasta, parintele Ioachim i-a spus:
-Sa fie binecuvantat! Ca sa spuna aceasta Parintele Metodie, inseaamna ca stie ceva.
In acea zi parintele Ioachim se impartasise si ii spusese diaconului Anastasie:
-O astfel de bucurie am simtit pentru prima oara in viata mea.
A mers la chilia sa asteptandu-si cu bucurie ceasul mortii spunand in romaneste:" Maicuta mea Prea Sfanta! Maicuta mea Prea Sfanta!"
Cum sa nu fie Maica Domnului Maicuta sa, de vreme ce de mic copil, de la saisprezece ani, si-a lasat mama cea dupa trup si tatal sau si a venit in Gradina Maicii Domnului sa se faca monah? De mic copil pana la cei nouazeci de ani ai sai a trait in instrainare duhovniceasca, in Sfantul Munte, pentru dragostea lui Hristos ca sa se imbogateasca cu lucrurile cele vesnice. A fost sters din lume de la varsta de saisprezece ani si a fost scris in " Cartea Vietii".
Asadar in vreme ce spunea " Maicuta mea Prea Sfanta! Maicuta mea Prea Sfanta!" la ceasul al cincilea ( in jur de doisprezece la amiaza) si-a inchis ochii ca un copilas si a adormit in bratele Maicutei lui.
Exact in acelasi ceas s-a odihnit si Parintele Metodie, cu o moarte cuvioasa, la varsta de vreo saptezeci de ani. Au plecat impreuna doua suflete sfintite, pentru ca au avut multa dragoste intre ele. Aceasta au cerut de la Dumnezeu sa nu se desparta nici in aceasta viata, nici in cealalta. Bunul Dumnezeu a iconomisit astfel si pentru ei, dar si pentru noi, ca sa ne folosim. Amin!
Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul- PARINTI AGHIORITI Flori din Gradina Maicii Domnului
Edit. Evanghelismos
minunată înnoire
Acum o zi
Referitor la smerenie, am scris cateva cuvinte pe blogul personal: http:grossomodoblog.blogspot.com
RăspundețiȘtergereV-ati intrebat vreodata ce este smerenia?
Smerenia este o libertate. Asemenea fiecarui lucru bun. Toate lucrurile cu un deosebit aport pozitiv duc in finalitatea lor mai mult sau mai putin imediata spre libertate si adevar. Eu tanjesc dupa libertate. Poate de aceea o percep in suma tuturor lucrurilor pozitive.
Smerenia. Un giuvaer. Atat de rar si de stralucitor! Cei smeriti se vor bucura la un moment dat de stralucirea lor, vor face minuni!
Smerenia presupune rabdare si incredere. Efectele ei nu se pot vedea numaidecat; ele vor iesi la iveala atunci cand cei mai putin smeriti nici nu se asteapta. Fiti increzatori in puterea nebanuita a smereniei, caci ea va sti a va rasplateasca atunci cand veti avea nevoie!
Smerenia este o dovada extraordinara de dragoste pentru Dumnezeu. Ea presupune si iertarea. Da, Dumnezeu este smerenie!
Supunerea presupune intotdeauna doua entitati: cel care supune si cel care este supus. Nu va identificati cu o victima! Nu este asa! Ganditi-va ca sunteti smeriti in virtutea viselor si principiilor voastre si nu fata de cel care pare sa va supuna!
Smerenia este un test. O persoana cu intentii negative nu ar fi nicicand capabil sa adopte o atitudine de smerenie. Eventual va mima un gen de supunere, o panda plina de miselie, pentru ca mai apoi, sa poata ataca. Este o stare de analiza, in care acesta incearca sa va identifice punctul slab de care sa se poata mai apoi folosi. Un smerit nu este capabil de asemenea fapte.
Smerenia nu este o umilinta, o supunere de tipul sclavagismului si nu presupune penibilul. Este o atitudine perseverenta, o asumare. Un smerit nu este un sclav. Un smerit vrednic este smerit din propria-i vointa, prin prisma propriilor convingeri. Defapt, se spune ca cei cu adevarat smeriti nici nu realizeaza ca sunt smeriti.
Smerenia este cheia unui pretios cufar plin de comori: autocunoastere, incredere, dragoste, intelepciune. Este un secret scump si pretios. Un secret care nu ar avea ce sa caute printre secrete. Este la indemana oricui si totusi atat de putin asumat! Licuricii si stelele cazatoare ar putea sa se ia la intrecere cu ea in privinta raritatii.
Smerenia este si va fi mereu o batalie castigata!