Tatăl lui avea mare evlavie la Sfântul Pantelimon, protectorul familiei lor – a şi adormit, de altfel, de praznicul acestui Sfânt: dimineaţa mersese la slujbă, se împărtăşise, apoi a făcut o plimbare prin ţarină, s-a întors acasă şi a murit şezând pe scaun.
Cât a fost în lume, Gheronda Iosif a purtat numele de Socratis. În Sfântul Multe a venit în 1946, la vârsta de 25 de ani, fiind unul dintre puţinii ucenici de chilie ai Cuviosului Iosif Isihastul (Spileotul), a cărui sfinţenie şi viaţă ascetică o ştim cu toţii.
Despre perioada petrecută în Preajma Cuviosului, Gheronda Iosif mărturieşte: “Nici severitatea programului, nici privaţiunea de cele strict necesare, nici locul abrupt şi neodihnitor, nici munca necesară pentru întreţinerea a 7-8 persoane nu ne-a micşorat râvna, deoarece ne mângâia mila lui Dumnezeu şi Harul, împreună cu rugăciunile Bătrânilor”.
Atunci când obştea lui Gheron Iosif s-a mutat la Nea Skiti, unde clima era mai blândă şi accesul mai facil, Gheronda Iosif s-a îmbolnăvit, medicii ajungând la concluzia că operaţia este singura soluţie pentru a opri scurgerile de sânge intestinale. Sfântul Pantelimon i s-a arătat lui Gheron Theofilact, un Bătrân din obşte, spunându-i că Părintele Iosif se va face bine, să se lase în grija Maicii Domnului, iar vindecarea s-a şi petrecut curând. La următoarea radiografie, medicii nu au putut vedea decât o mică cicatrice a vechii răni.
La chilia din Nea Skiti au rămas şi după moartea Cuviosului Iosif Isihastul, în 1959.
După întemeierea obştii, chilia de la Nea Skiti a fost renovată şi lărgită. Aici a rămas până în 1988, când toată obştea s-a stabilit la Mânăstirea Vatopaidi.
Viaţa la Nea Skiti:
În Grădină …
Cu mularii Chiţos şi Castanis …
La pescuit …
La bucătărie …
La birou …
În chilie …
Primind vizita Stareţului Haralambie Dionisiatul (1986) …
Împreună cu doi monahi din obşte, Atanasie (viitor Mitropolit de Lemesos) şi Efrem (viitor Egumen al Mânăstirii Vatopaidi) …
În 1988, întreaga obşte s-a mutat la Mânăstirea Vatopaidi, unde a crescut şi mai mult.
La Vatopaidi, primind vizita Cuviosului Efrem Katunakiotul şi a Stareţului Efrem Filotheitul (cel care, în următorii ani, avea să înfiinţeze peste 20 de Mânăstiri în America) …
Primul Paşte la Vatopaidi (1989) … Martie 1990, alegerea Stareţului Efrem ca Egumen al Mânăstirii Vatopaidi …
Aprilie 1990, la întronizarea Stareţului Efrem …
Cu viitorul Arhiepiscop al Athenei, k.k. Hristodoulos, pe atunci Mitropolit al Demetriadelor …
Septembrie 1991, cu Patriarhul Ecumenic, k. k. Dimitrios …
Chilia Părintelui Iosif la Vatopaidi
Ultimul Paşte la Vatopaidi (2009)
După cum mărturisesc Părinţii Mânăstirii, adormirea Părintelui nostru Gheronda Iosif Vatopedinul s-a petrecut astfel:
În ultima lună de viaţă, în timp ce dormea, Gheron Iosif spunea cu gura rânduielile de slujbă.
Monahul care îi slujea a venit în dimineaţa de marţi, 30 Iunie 2009, cam pe la ora 10, să vadă ce face Bătrânul. Gheron Iosif i-a spus că astăzi se va duce, deoarece simte moartea. Monahul i-a răspuns: “Bine, Gheronda, cum vrea Domnul”.
După masă, rămas singur în chilie, a săvârşit Vecernia.
Seara, pe la 8, Gheronda l-a întrebat pe fratele ce era cu el: “Ce vor demonii ăştia, de ce au venit ?”. Apoi, la ora 9: “Sfinţii care au venit vor rămâne cu noi, să ne ajute”. (Să fi fost Sfinţii Doctori fără de arginţi ?) Gheronda Iosif era liniştit şi împăcat cu sine. Pe la 10 s-a ridicat, în pat fiind, şi a întrebat: “Cum este troparul în continuare ? Că nu ştiu cum urmează…”. Fratele nu i-a răspuns nimic, căci nu ştia despre ce anume este vorba. Noaptea, la 2 şi 20, a respirat adânc de trei ori şi a adormit. Medicii au considerat că a murit de insuficienţă cardiacă.
Să avem parte de rugăciunile lui !
(Multumesc fratelui intru pelegrinari athonite Vlad Ciule si rev. Presa Ortodoxa Greaca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu