Cuvant catre detinuti(si nu numai) sau Despre Marea Evadare

Cuvant rostit de ,,Sfintii Apostoli Petru si Pavel" intr-un penitenciar din Romania.


Va place viata? Raspuns-au toti: Bineinteles!
Va place sa fiti liberi? Raspuns-au toti: Cum sa nu!
Si atunci de ce stati incatusati, de ce sunteti aici?
Viata pe care voi o iubiti, ea v-a adus in acest loc. Vedeti voi, afara, unde ziceti ca erati liberi, tot in temnita va aflati, dar intr-una nevazuta, nesimtitoare, o temnita duhovniceasca. Si asa sunt multi ca voi. Traiesc, dar nu stiu ca sunt incatusati, zic ca sunt liberi, dar de fapt sunt prinsi cu lanturi grele. Patimile, desfatarile trupesti, mangaierea mandriei si toate celelalte ca acestea, tin legati pe oameni, si ei lucreaza, se misca manati de stapanirea lor. Ei au devenit sclavii acestor lucruri si nu mai traiesc in libertate ci sunt stapaniti de altii.
,, Cea mai rea inchisoare e cea in care te simti bine" spunea parintele nostru Arsenie Boca. Asa lucreaza vrajmasul. Ne da iluzia binelui, creand prin surogate ideea placerii, a fericirii, a desavarsirii, toate cu caracter materialnic si trecator, ce mascheaza de fapt locul suferintei, al ingradirii libertatii, al ingroparii fiintei noastre in adancurile pacatului.
Priviti la Sfintii Apostoli, cum in inchisoare fiind, erau fericiti, la Daniil proorocul si la cei trei prieteni ai sai care in fata mortii din groapa leilor si a cuptorului de foc se aflau liberi si marturiseau acest lucru prin iubirea fata de Dumnezeu, la Iosif care tarat pe nedrept in inchisoare, prin taria credintei si a rugaciunii ajunge sa conduca Egiptul, priviti si la Sfantul Mucenic Ioan cel nou de la Suceava,un nou Iosif al neamului romanesc, care pentru credinta sa in Mantuitorul Hristos, s-a lepadat de lume si a suferit chinuri pana la moarte, pentru ca spune psalmistul ,,Domnul este pazitorul vietii mele de cine ma voi teme, Domnul este acoperamantul meu de cine ma voi infricosa?"
Toti acestia erau liberi si neinlantuiti pentru ca se aflau in Dumnezeu, erau liberi in Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Siluan Athonitul care zice ca ,,a fi liber inseamna a fi in Dumnezeu", aveau permanent pe Dumnezeu cu ei si asta ii facea liberi. Acest lucru a fost intarit de momentul cand apostolilor li s-au desfacut lanturile singure si usa temnitei s-a deschis, dar n-au fugit, n-au evadat. Si de unde sa fuga? Din dumnezeire si sa piarda lucrarea jertfei pentru Hristos? Si de ce sa fuga? De bucuria urmarii Domnului lor intru jertfa?
Ei erau cu Dumnezeu si Dumnezeu era in ei iar ceilalti nu puteau intelege cum Harul Duhului Sfant via in ei si ei erau liberi in Dumnezeu.
Ce nebuni , ati putea crede unii dintre dumneavoastra! Sa li se deschida usile , lanturile sa le cada si ei sa nu evadeze?
Sa evadeze de unde si sa fie liberi in ce? Sa fuga de ce anume, caci toate de acolo ii faceau fericiti?!
Vedeti ce rost are si smerenia si pocainta; il elibereaza pe om si il reaseaza in preajma lui Dumnezeu si asta il scoate pe om din robie. Din robia pacatului il scoate si apoi si il face pe om ca cugete la robia trupeasca(fizica) ca la o binecuvantare si va cugeta zicand in sine:Domnul ma va mangaia in necazul meu, Domnul va usura suferinta mea, Domnul va cerceta inima mea si o va afla in lacrimi, caci n-am inteles ca robia pacatului m-a departat de Dansul si am iubit faradelegea. Dar Domnul iubeste pe pacatosi ce se pocaiesc si asculta rugaciunea lor si o primeste pe ea. Si acum, ca am aflat acestea,sufletul meu e linistit caci Domnul ma mangaie si ma intareste in lupta dezrobirii mele.
Va spun un lucru care s-ar putea sa nu va placa la inceput, dar asta se intampla din necunoastere.
Omul trebuie sa schimbe stapanul al carui rob este. Cum, o sa ma intrebati lanturile nu sunt toate la fel, stapanul nu este acelasi stapan peste tot, iar sclavul, robul acelasi rob?
Daca vom gandi in laturile lumii asa este!
Dar Stapanul Ceresc are alte lanturi, lanturi care odata puse au efect contrar; nu vatama, nu ranesc, ba mai mult, cine le are le iubeste, le doreste si se bucura de ele. Sunt lanturile Iubirii celei Treimice, sunt lanturile jertfelniciei, sunt lanturile datatoare de libertate. Lanturile astea ne duc langa Stapan, lanturile astea ne aseaza in Casa Lui, la masa Lui, in toate ale Lui si toate ale Lui sunt ale noastre.
Care sclav, care rob nu si-ar dori astfel de lanturi care sa-l faca precum Stapanul sau?!
Si stiti de ce? Pentru ca El a gustat din lanturi, le-a iubit, le-a sfintit cu atingerea Sa, le-a facut pricina de eliberare!
Pe cand potrivnicul a facut din lanturi(patimi)pricina mortii celei vesnice, lanturi cu care tine pe cel legati si nu vrea sa-i mai slobozeasca. Din lanturile lui nu te lasa slobod, se lupta pentru a-ti crea iluzia bunatatii lor si mult timp crezi ca esti fericit, linistit, ca ai parte de tot ce-i mai bun in asta lume. Si, la o vreme, dupa ce te-a prins bine, vine si-si cere de la tine plata, ca stapan al tau, si abia atunci vezi ranile, vezi durerea, vezi suferinta pe care el, ca un inselator ti-a intins-o. E greu sa te scapi din aceste lanturi. Hristos a facut-o zdrobind lanturile care ,,tineau pe cei legati" dar acestia au dorit pe Dumnezeu, au umblat in caile Lui si de aceea Domnul s-a milostivit de ei si s-a coborat in cele mai de jos spre a-i slobozi.
Voi zice-ti despre voi ca afara sunteti liberi, ca afara este libertatea deplina!
Dar eu va spun voua ca daca iubiti lumea si o doriti pentru desfatarile ei,pentru placerile din ea, pentru libertatea de a va arata puterea, stapanirea, mandria sunteti intr-o camera de tortura in care sufletul vostru este supus la chinuri si dureri nebanuite. Sufletul din care lipseste Duhul,este un suflet chinuit si impovarat. Ziceti ca dincolo de aceste gratii este viata! Si poate ca asa este, dar ce este aceea in care aveai sufletul in fiecare clipa in care te arati, precum spunea Sfantul Ioan in Apocalipsa, ca un mort viu daca nu moarte, caci iubind lumea cu patimile si desfatarile ei nu faci decat un act de suicid duhovnicesc, zici ca esti stapan al lumii si lumea te devoreaza, te consuma pana la epuizare si tarziu, sau poate niciodata, vei intelege cuvintele Mantuitorului care spune ,, toate acestea(ale lumii)ale cui vor fi".
Toate acestea pe care le-ai iubit si care te-au facut sa te simti stapan al lumii, te-au asezat in intunerec, in moarte si nicidecum in viata pe care atat de mult o doreai. Vezi cum lucreaza diavolul? Ii face pe toti sa se creada stapani! Pai lumea poate avea mai multi stapani? Si de aici incepe ura, vrajmasia, invidia, uciderea si toate celelalte.Si iata cum viu fiind, le faci pe cele ale mortii, cum iubitor de viata te-ai marturisit, dar lucrator al mortii te-ai aratat.
Un Singur Stapan si Domn si Dumnezeu avem si Acesta se manifesta in Iubire si prin Iubire. Daca veti simti asta oriunde va veti afla, sa stiti caci cu adevarat Viata v-a cercetat pe voi si v-a gasit buni. Iubiti Viata, dar cea care inseamna jertfa, smerenie, ingaduinta, iertare si veti reusi MAREA EVADARE a vietii voastre, iar in schimb veti primi de la Stapanul nostru binecuvantate si dorite lanturi ce ne vor tine in Imparatia Sa cea vesnica spre vietuirea cea vesnica
Amin!
(Pentru tine P.C.Parinte Capelan Mihai Dinu, prieten scump si drag, al P.C. Voastre pururea rugator inaintea lui Dumnezeu eu nevrednicul parinte Vincentiu)