Cuvant despre Apocalipsa Parintele Lecca Paulin

Agonia Surzilor - Filmul Durerii Retraite a Romanilor

Intr-o lume impasibila si indiferenta in care valorile lor tin mai mult de contextul intereselor economice si politice, intr-o lume in care asa cum spunea Parintele Paisie Aghioritul, toate bunurile sunt foarte scumpe si numai viata omului este ieftina, durerile unei natii( vorbesc si din perspectiva unitatii romanilor, caci din ce in ce mai agresiv se vadeste atacul tot mai multor separatisti maghiari, care nu se sfiesc, in prezenta chiar a Presedintelui acestei tari, sa-si manifeste dorintele lor segregationiste )sunt trecute cu vederea.Europa intoarce capul si cei mai trist ca noi intoarcem capul de la fratele nostru. Nu-l mangaiem, nu-i suntem partas in suferinta, suntem preaprinsi cu Europa si de Europa aceasta care mai nou, ne ofera o Carta a Drepturilor Sociale in care copiilor li se introduce o educatie anti-crestina prin promovrea in aria curricular-educationala a unor ore ce promoveaza cunoasterea si aprofundarea pacatului si a desfraului, si in care durerea, suferinta , moartea pentru alte idealuri decat cele declarate de ei a fi normale, nici nu merita luate in seama.
Acest film le-a fost prezentat lor, europarlamentarilor.
Pentru noi nu este nevoie de film. Noi si ei am trait o realitate. Sa nu uitam asta!

Invatatura despre suflet a Cuviosului Paisie Aghioritul

Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? Cu ce alt lucru poate sa schimbe un lucru atat de frumos, a carui asemanare nu se gaseste nici in cer, nici pe pamant? Si daca am atata frumusete in suflet, mai am ochi sa vad alta frumusete in lume?

Cinstesc o scandura pentru ca are imaginea unui imparat sau carmuitor si nu cinstesc sufletul meu in care Dumnezeu Si-a pus chipul Lui?

In aceasta viata, cand vrem sa deschidem Raiul, ca sa pastram acolo inlauntru sufletul nostru, cu usurinta gasim cheile. Acestea sunt lasate de Hristos in mainile fiecarui arhiereu si duhovnic. Dar daca vine pe neasteptate moartea si murim neindreptati si nepocaiti, si ne pierdem sufletul, si intram dupa cum meritam in iad, unde vom gasi cheile ca sa deschidem iadul, ca sa se elibereze sufletul nostru? Nu exista nicio speranta de eliberare pentru ca in iad "nu exista pocainta". Si daca sufletul nostru nenorocit este inchis in iad o data, este inchis pentru totdeauna, s-a pierdut o data, este pierdut pentru totdeauna!


SUPER- MARKETUL LUI DUMNEZEU

Inainte, cu mult timp inainte mergeam in Autobuzul vietii. Si intr-o zi am vazut o placuta pe care scria "Super -Marketul lui Dumnezeu". Si am ramas surprins! Cand m-am apropiat, usa s-a deschis larg si m-am aflat inaunttru. M-au intampinat lucratorii angajati. Si m-am umplut iarasi de uimire. Erau ingerasi! Unul dintre ei s-a apropiat zambind si mi-a dat un cos. "Cumpara cu intelepciune tot ce vrei!"- mi-a zis.
Erau de toate acolo. Intai de toate am pus in cosul meu multa Rabdare, pretioasa Iubire si Intelegere. M-am gandit: " acestea iti trebuie mereu oriunde te-ai duce". In continuare am luat o sacosa de Intelepciune si doua sacose cu Credinta. Sfantul Duh era peste tot si L-am lasat sa ma patrunda. M-am oprit putin, dar mai incolo am vazut Puterea, indispensabila in lupta. " Imi trebuie insa si Binecuvantare, Smerenie si Recunostinta!" am gandit eu. Le-am procurat si pe acestea.
In sfarsit, m-am apropiat de casa pentru plata.Cand am inaintat, insa , am vazut si Rugaciunea si Infranarea. Sigur aveam nevoie de amandoua, pentru ca stiam ca, odata iesit din magazin, aveam sa intalnesc pacatul. Pacea si Bucuria, precum si Doxologia erau in ultimul raft.
Deci m-am apropiat de casa si l-am intrebat pe inger:
- Cat datorez?
Acela a zambit si mi-a spus cu simplitate:
- Ai luat toate cate ti-au trebuit?
- Da, i-am zis. Cat datorez?
A suras si mi-a zis din nou:" Suma este platita de mult. A platit-o Hristos Cel Intrupat, Cel Rastignit, Cel Inviat!"

Slujba Prohodirii lui Gheronda Iosif Vatopedinul

Acatistul Maicii Domnului Prodromita(Icoana nefacuta de mana de la Schitul Prodromu Athos)

După obişnuitul început se zic
Condacele şi Icoasele

Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1:
Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită,
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită,
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules,
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales,
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni,
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni,
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind,
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind,
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine,
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine,
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit,
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea:
Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit,
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit,
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită,
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită,
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost,
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost,
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat,
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat,
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit,
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit,
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire,
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea:
Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat,
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat,
Bucură-te, că bolnavul luând agheasma s-a vindecat,
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat,
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut,
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut,
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit,
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit,
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici,
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci,
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor,
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea:
Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată,
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată,
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit,
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit,
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau,
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau,
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare,
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare,
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor,
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor,
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei Cerurilor mireasmă,
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea:
S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea multdorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Iar ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit,
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit,
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit,
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin-credincios să fie dusă nu ai primit,
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit,
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit,
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta,
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana,
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut,
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut,
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au spăimântat,
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea:
În biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos,
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios,
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat,
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat,
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor,
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor,
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit,
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit,
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă,
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă,
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi,
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea:
Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit,
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit,
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită,
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită,
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă,
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă,
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul,
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul,
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte,
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte,
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor,
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea:
Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul vroia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare,
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare,
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor,
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor,
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului,
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului,
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului,
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului,
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit,
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit,
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului,
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea:
Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile,
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele,
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit,
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit,
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat,
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat,
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi,
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi,
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim,
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim,
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire,
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea:
Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit,
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit,
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta,
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala,
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării,
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării,
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare,
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare,
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea,
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta,
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat,
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea:
Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, aşa porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit,
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit,
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare,
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare,
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi,
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi,
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor,
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor,
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă,
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă,
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor,
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea:
Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a drept-credincioşilor,
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor,
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei,
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei,
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată,
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată,
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă,
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă,
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei Cereşti,
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti,
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite,
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite,
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea:
O, Maică preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi… şi Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri… Apoi se zice această


Rugăciune

O, Fecioară preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră.
Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind. şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.
O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul dreptcredincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în locaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

Gheronda Iosif Vatopedinul 1

Gheronda Iosif s-a născut la 1 Iulie 1921 în grădina Mânăstirii Sfinţilor Doctori fără de arginţi din Giolos (Cipru), atunci când pe mama sa, însărcinată în 7 luni şi venită la slujba de hram, au apucat-o durerile facerii.
Tatăl lui avea mare evlavie la Sfântul Pantelimon, protectorul familiei lor – a şi adormit, de altfel, de praznicul acestui Sfânt: dimineaţa mersese la slujbă, se împărtăşise, apoi a făcut o plimbare prin ţarină, s-a întors acasă şi a murit şezând pe scaun.

Cât a fost în lume, Gheronda Iosif a purtat numele de Socratis. În Sfântul Multe a venit în 1946, la vârsta de 25 de ani, fiind unul dintre puţinii ucenici de chilie ai Cuviosului Iosif Isihastul (Spileotul), a cărui sfinţenie şi viaţă ascetică o ştim cu toţii.
Despre perioada petrecută în Preajma Cuviosului, Gheronda Iosif mărturieşte: “Nici severitatea programului, nici privaţiunea de cele strict necesare, nici locul abrupt şi neodihnitor, nici munca necesară pentru întreţinerea a 7-8 persoane nu ne-a micşorat râvna, deoarece ne mângâia mila lui Dumnezeu şi Harul, împreună cu rugăciunile Bătrânilor”.


Atunci când obştea lui Gheron Iosif s-a mutat la Nea Skiti, unde clima era mai blândă şi accesul mai facil, Gheronda Iosif s-a îmbolnăvit, medicii ajungând la concluzia că operaţia este singura soluţie pentru a opri scurgerile de sânge intestinale. Sfântul Pantelimon i s-a arătat lui Gheron Theofilact, un Bătrân din obşte, spunându-i că Părintele Iosif se va face bine, să se lase în grija Maicii Domnului, iar vindecarea s-a şi petrecut curând. La următoarea radiografie, medicii nu au putut vedea decât o mică cicatrice a vechii răni.


La chilia din Nea Skiti au rămas şi după moartea Cuviosului Iosif Isihastul, în 1959.

După întemeierea obştii, chilia de la Nea Skiti a fost renovată şi lărgită. Aici a rămas până în 1988, când toată obştea s-a stabilit la Mânăstirea Vatopaidi.
Viaţa la Nea Skiti:

În Grădină …

Cu mularii Chiţos şi Castanis …

La pescuit …

La bucătărie …

La birou …

În chilie …

Primind vizita Stareţului Haralambie Dionisiatul (1986) …


Împreună cu doi monahi din obşte, Atanasie (viitor Mitropolit de Lemesos) şi Efrem (viitor Egumen al Mânăstirii Vatopaidi) …
În 1988, întreaga obşte s-a mutat la Mânăstirea Vatopaidi, unde a crescut şi mai mult.

La Vatopaidi, primind vizita Cuviosului Efrem Katunakiotul şi a Stareţului Efrem Filotheitul (cel care, în următorii ani, avea să înfiinţeze peste 20 de Mânăstiri în America) …


Primul Paşte la Vatopaidi (1989) … Martie 1990, alegerea Stareţului Efrem ca Egumen al Mânăstirii Vatopaidi …

Aprilie 1990, la întronizarea Stareţului Efrem …

Cu viitorul Arhiepiscop al Athenei, k.k. Hristodoulos, pe atunci Mitropolit al Demetriadelor …

Septembrie 1991, cu Patriarhul Ecumenic, k. k. Dimitrios …

Chilia Părintelui Iosif la Vatopaidi

Ultimul Paşte la Vatopaidi (2009)

După cum mărturisesc Părinţii Mânăstirii, adormirea Părintelui nostru Gheronda Iosif Vatopedinul s-a petrecut astfel:
În ultima lună de viaţă, în timp ce dormea, Gheron Iosif spunea cu gura rânduielile de slujbă.
Monahul care îi slujea a venit în dimineaţa de marţi, 30 Iunie 2009, cam pe la ora 10, să vadă ce face Bătrânul. Gheron Iosif i-a spus că astăzi se va duce, deoarece simte moartea. Monahul i-a răspuns: “Bine, Gheronda, cum vrea Domnul”.
După masă, rămas singur în chilie, a săvârşit Vecernia.
Seara, pe la 8, Gheronda l-a întrebat pe fratele ce era cu el: “Ce vor demonii ăştia, de ce au venit ?”. Apoi, la ora 9: “Sfinţii care au venit vor rămâne cu noi, să ne ajute”. (Să fi fost Sfinţii Doctori fără de arginţi ?) Gheronda Iosif era liniştit şi împăcat cu sine. Pe la 10 s-a ridicat, în pat fiind, şi a întrebat: “Cum este troparul în continuare ? Că nu ştiu cum urmează…”. Fratele nu i-a răspuns nimic, căci nu ştia despre ce anume este vorba. Noaptea, la 2 şi 20, a respirat adânc de trei ori şi a adormit. Medicii au considerat că a murit de insuficienţă cardiacă.

Să avem parte de rugăciunile lui !
(Multumesc fratelui intru pelegrinari athonite Vlad Ciule si rev. Presa Ortodoxa Greaca)

Cuvant catre detinuti(si nu numai) sau Despre Marea Evadare

Cuvant rostit de ,,Sfintii Apostoli Petru si Pavel" intr-un penitenciar din Romania.


Va place viata? Raspuns-au toti: Bineinteles!
Va place sa fiti liberi? Raspuns-au toti: Cum sa nu!
Si atunci de ce stati incatusati, de ce sunteti aici?
Viata pe care voi o iubiti, ea v-a adus in acest loc. Vedeti voi, afara, unde ziceti ca erati liberi, tot in temnita va aflati, dar intr-una nevazuta, nesimtitoare, o temnita duhovniceasca. Si asa sunt multi ca voi. Traiesc, dar nu stiu ca sunt incatusati, zic ca sunt liberi, dar de fapt sunt prinsi cu lanturi grele. Patimile, desfatarile trupesti, mangaierea mandriei si toate celelalte ca acestea, tin legati pe oameni, si ei lucreaza, se misca manati de stapanirea lor. Ei au devenit sclavii acestor lucruri si nu mai traiesc in libertate ci sunt stapaniti de altii.
,, Cea mai rea inchisoare e cea in care te simti bine" spunea parintele nostru Arsenie Boca. Asa lucreaza vrajmasul. Ne da iluzia binelui, creand prin surogate ideea placerii, a fericirii, a desavarsirii, toate cu caracter materialnic si trecator, ce mascheaza de fapt locul suferintei, al ingradirii libertatii, al ingroparii fiintei noastre in adancurile pacatului.
Priviti la Sfintii Apostoli, cum in inchisoare fiind, erau fericiti, la Daniil proorocul si la cei trei prieteni ai sai care in fata mortii din groapa leilor si a cuptorului de foc se aflau liberi si marturiseau acest lucru prin iubirea fata de Dumnezeu, la Iosif care tarat pe nedrept in inchisoare, prin taria credintei si a rugaciunii ajunge sa conduca Egiptul, priviti si la Sfantul Mucenic Ioan cel nou de la Suceava,un nou Iosif al neamului romanesc, care pentru credinta sa in Mantuitorul Hristos, s-a lepadat de lume si a suferit chinuri pana la moarte, pentru ca spune psalmistul ,,Domnul este pazitorul vietii mele de cine ma voi teme, Domnul este acoperamantul meu de cine ma voi infricosa?"
Toti acestia erau liberi si neinlantuiti pentru ca se aflau in Dumnezeu, erau liberi in Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Siluan Athonitul care zice ca ,,a fi liber inseamna a fi in Dumnezeu", aveau permanent pe Dumnezeu cu ei si asta ii facea liberi. Acest lucru a fost intarit de momentul cand apostolilor li s-au desfacut lanturile singure si usa temnitei s-a deschis, dar n-au fugit, n-au evadat. Si de unde sa fuga? Din dumnezeire si sa piarda lucrarea jertfei pentru Hristos? Si de ce sa fuga? De bucuria urmarii Domnului lor intru jertfa?
Ei erau cu Dumnezeu si Dumnezeu era in ei iar ceilalti nu puteau intelege cum Harul Duhului Sfant via in ei si ei erau liberi in Dumnezeu.
Ce nebuni , ati putea crede unii dintre dumneavoastra! Sa li se deschida usile , lanturile sa le cada si ei sa nu evadeze?
Sa evadeze de unde si sa fie liberi in ce? Sa fuga de ce anume, caci toate de acolo ii faceau fericiti?!
Vedeti ce rost are si smerenia si pocainta; il elibereaza pe om si il reaseaza in preajma lui Dumnezeu si asta il scoate pe om din robie. Din robia pacatului il scoate si apoi si il face pe om ca cugete la robia trupeasca(fizica) ca la o binecuvantare si va cugeta zicand in sine:Domnul ma va mangaia in necazul meu, Domnul va usura suferinta mea, Domnul va cerceta inima mea si o va afla in lacrimi, caci n-am inteles ca robia pacatului m-a departat de Dansul si am iubit faradelegea. Dar Domnul iubeste pe pacatosi ce se pocaiesc si asculta rugaciunea lor si o primeste pe ea. Si acum, ca am aflat acestea,sufletul meu e linistit caci Domnul ma mangaie si ma intareste in lupta dezrobirii mele.
Va spun un lucru care s-ar putea sa nu va placa la inceput, dar asta se intampla din necunoastere.
Omul trebuie sa schimbe stapanul al carui rob este. Cum, o sa ma intrebati lanturile nu sunt toate la fel, stapanul nu este acelasi stapan peste tot, iar sclavul, robul acelasi rob?
Daca vom gandi in laturile lumii asa este!
Dar Stapanul Ceresc are alte lanturi, lanturi care odata puse au efect contrar; nu vatama, nu ranesc, ba mai mult, cine le are le iubeste, le doreste si se bucura de ele. Sunt lanturile Iubirii celei Treimice, sunt lanturile jertfelniciei, sunt lanturile datatoare de libertate. Lanturile astea ne duc langa Stapan, lanturile astea ne aseaza in Casa Lui, la masa Lui, in toate ale Lui si toate ale Lui sunt ale noastre.
Care sclav, care rob nu si-ar dori astfel de lanturi care sa-l faca precum Stapanul sau?!
Si stiti de ce? Pentru ca El a gustat din lanturi, le-a iubit, le-a sfintit cu atingerea Sa, le-a facut pricina de eliberare!
Pe cand potrivnicul a facut din lanturi(patimi)pricina mortii celei vesnice, lanturi cu care tine pe cel legati si nu vrea sa-i mai slobozeasca. Din lanturile lui nu te lasa slobod, se lupta pentru a-ti crea iluzia bunatatii lor si mult timp crezi ca esti fericit, linistit, ca ai parte de tot ce-i mai bun in asta lume. Si, la o vreme, dupa ce te-a prins bine, vine si-si cere de la tine plata, ca stapan al tau, si abia atunci vezi ranile, vezi durerea, vezi suferinta pe care el, ca un inselator ti-a intins-o. E greu sa te scapi din aceste lanturi. Hristos a facut-o zdrobind lanturile care ,,tineau pe cei legati" dar acestia au dorit pe Dumnezeu, au umblat in caile Lui si de aceea Domnul s-a milostivit de ei si s-a coborat in cele mai de jos spre a-i slobozi.
Voi zice-ti despre voi ca afara sunteti liberi, ca afara este libertatea deplina!
Dar eu va spun voua ca daca iubiti lumea si o doriti pentru desfatarile ei,pentru placerile din ea, pentru libertatea de a va arata puterea, stapanirea, mandria sunteti intr-o camera de tortura in care sufletul vostru este supus la chinuri si dureri nebanuite. Sufletul din care lipseste Duhul,este un suflet chinuit si impovarat. Ziceti ca dincolo de aceste gratii este viata! Si poate ca asa este, dar ce este aceea in care aveai sufletul in fiecare clipa in care te arati, precum spunea Sfantul Ioan in Apocalipsa, ca un mort viu daca nu moarte, caci iubind lumea cu patimile si desfatarile ei nu faci decat un act de suicid duhovnicesc, zici ca esti stapan al lumii si lumea te devoreaza, te consuma pana la epuizare si tarziu, sau poate niciodata, vei intelege cuvintele Mantuitorului care spune ,, toate acestea(ale lumii)ale cui vor fi".
Toate acestea pe care le-ai iubit si care te-au facut sa te simti stapan al lumii, te-au asezat in intunerec, in moarte si nicidecum in viata pe care atat de mult o doreai. Vezi cum lucreaza diavolul? Ii face pe toti sa se creada stapani! Pai lumea poate avea mai multi stapani? Si de aici incepe ura, vrajmasia, invidia, uciderea si toate celelalte.Si iata cum viu fiind, le faci pe cele ale mortii, cum iubitor de viata te-ai marturisit, dar lucrator al mortii te-ai aratat.
Un Singur Stapan si Domn si Dumnezeu avem si Acesta se manifesta in Iubire si prin Iubire. Daca veti simti asta oriunde va veti afla, sa stiti caci cu adevarat Viata v-a cercetat pe voi si v-a gasit buni. Iubiti Viata, dar cea care inseamna jertfa, smerenie, ingaduinta, iertare si veti reusi MAREA EVADARE a vietii voastre, iar in schimb veti primi de la Stapanul nostru binecuvantate si dorite lanturi ce ne vor tine in Imparatia Sa cea vesnica spre vietuirea cea vesnica
Amin!
(Pentru tine P.C.Parinte Capelan Mihai Dinu, prieten scump si drag, al P.C. Voastre pururea rugator inaintea lui Dumnezeu eu nevrednicul parinte Vincentiu)