Cine suntem noi? Despre identitate la Duminica Sfintilor Romani

Cred ca aceasta intrebare ar trebui pusa din ce in ce mai des in aceste timpuri si in aceasta lume in care se propovaduieste o disipare a identitatii nationale, o contopire a caracterului national , cu specificul lui, in noua identitate globalista creata ca surogat , ca substituent specificitatii proprii fiecarei natii in parte, creata pe noi coordonate si noi sisteme de valori si de evaluare din care sunt indepartate sau cel mult pastrate, ca elemente cu caracter muzeal,valorile si elementele nationale. Noua oranduire vine cu o noua identitate asupra careia sunt aplicate noi principii morale, sociale, institutionale cautand sa modifice structura ADN-ului national printr-o inginerie genetica si sa creeze un ADN mutant, care sa dezvolte o noua unica natie, ce va corespunde noilor randuieli.
In acest context se pune firesc intrebarea cine suntem noi, pentru ca, niciodata uitand, sa putem sa ne afirmam identitatea noastra si sa pastram si sa sporim in valorile pentru care atatea generatii s-au nevoit, pana la jertfa chiar.
Atunci cand vorbim despre nasterea identitatii nationale romanesti vorbim implicit de Hristos, de sfintenie, de Evanghelie. Si asta pentru ca momentul nasterii acestei
natii se identifica cu cel al marturisirii lui Hristos, cu cel al crestinarii ei.
Neamul romanesc s-a nascut sub pronia lui Dumnezeu( fara a trece intr-un fundalism national spun aceasta) caci martorul acestei geneze este Apostolul cel dintai chemat, Sfantul Andrei, care prin lucrarea sa,va sadi in ADN-ul identitatii romanesti Cuvantul Intrupat, pe Hristos Mantuitorul lumii.
Urmatori acestei lucrari de creionare a trasaturilor nationale sunt Bretanion episcopul, Montanus preotul si sotia sa Maxima, Sfintii Muc. Epictet si Astion, Ermil si Stratonic, Sf.Teotim episcopul Tomisului, Sf. Muc. de la Niculitel ,Zotic, Atal, Filip si Camasie si multi altii care dintru inceputuri s-au aratat a fi temelie de piatra pe care s-a zidit acest neam.
Cine suntem noi?
Suntem aceia pentru care ortodoxia este cale dar si scop vierii noastre nationale, suntem aceia pentru care Hristos este Domn si Stapan al nostru si pentru Care am adus jertfa sangeroasa si smerita, luptand a ne pastra aceasta identitate ortodoxa. Identitatea noastra se defineste prin sangele si jertfa unui Sf.Mc.Ioan cel Nou de la Suceava pentru care iubirea si dorirea lui Hristos au fost marturisite prin chinuri si prin moarte, prin jertfa unui domnitor Brancovan Constantin, cel care dimpreuna cu fiii sai, Constantin,Stefan, Radu, Matei si cu bunul sfetnic Ianache, au dipretuit bogatia lumii fara de Hristos imbratisand moartea cea datatoare de viata intru Hristos.Identiatea noastra este marturisita de lacasurile si altarele zidite de unsii tarii acesteia, care au adus slava lui Dumnezeu pentru multa Sa purtare de grija. Ce ar fi Moldova fara manastirile si bisericile Sfantului Voievod Stefan cel Mare, Muntenia fara ctitoriile brancovene si ale altor domnitori plini de evlavie si frica de Dumnezeu? Ce ar fi Ardealul si neamul romanesc fara jertfa Ierarhilor Marturisitori Ilie Iorest si Sava,mitropolitii Transilvaniei, Sf.Ier. Iosif din Maramures, Sf.Ier.Iosif de la Partos,ale Cuviosilor Marturisitori Visarion, Sofronie si Oprea, ale Preotilor Marturisitori Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, ale Mucenicilor Nasaudeni Atanasie Todoran,Vasile din Mocod,Grigorie din Zagra si Vasile din Telciu care au luptat,suferit si murit pentru tara si pentru dreapta credinta ortodoxa. Uitam prea repede si inlocuim prea usor reperele evolutive ale identitatii noastre cu valori noi, europene,zidite pe drepturile si libertatile omului, gandite,implementate,propovaduite si acerb promovate de cei care l-au scos pe Dumnezeu din viata lor, din gandirea lor din identitatea lor. Deja pentru acestia noi suntem o problema, pe care de rezolvare de altfel daca nu ne vom redescoperi cine suntem, ai Cui suntem si pentru Cine suntem. Acestia, care azi ne doresc atat de tare sa facem parte din familia lor( o ipocrizie care functioneaza si fata de care nu reactionam, caci familia pe care ei ne-o propun e desacralizata, lipseste liantul ei, Iubirea Hristica) sunt aceiasi care in trecut s-au lepadat de noi, sau chiar au implintat adanc cutitul in trupul romanesc, sfartecandu-l si batjocorindu-l.
Cine suntem noi?
Suntem un neam de pururea rugatori inaintea lui Hristos, iar aceste lucru este marturisit de pustnicii si cuviosii si cuvioasele padurilor si pesterilor pamantului acestuia. Suntem ai lui Ioan Iacob de la Hozeva, ai lui Antonie de la Iezerul Valcea, ai Teodorei de la Sihla, ai lui Daniil Sihastrul, ai lui Onufrie de la Vorona si ai lui Calinic si Gheorghe de la Cernica, ai lui Vasile de la Poiana Marului,ai lui Ghelasie de la Ramet, ai lui Leontie de la Radauti, ai lui Gherman din Dobrogea si ai atator multor alti sfinti ce si astazi se nevoiesc si pustnicesc pentru neamul acesta.
Cine suntem noi?
Suntem cei care am luptat cu ideologii atee,care pentru asta am adus martirii din primele veacuri crestine, aici, in timpurile noastre. Suntem ai lui Gafencu si ai lui Ianolide, ai lui Calciu si ai atator multi alti tineri martiri ce au impanzit si murit in inchisorile comuniste doar pentru ca aveau o vina ce le era scrisa deasupra, precum odinioara Celui pe care si altii L-au rastignit, si anume ca Iubeau: pe Dumnezeu, pe Hristos, pe Maica Sa cea Sfanta, pe Sfinti si Biserica.
Cine suntem noi?
Suntem cei care am scris prima carte in limba romana in biserica de catre slujitorii altarelor si apoi am tiparit numeroase altele tot in tipografiile manastiresti,care am invatat si ne-am educat intai in scolile de langa manastiri.Dar astazi, cu atatea alternative ale manualelor, cu greu Cazania lui Varlaam isi mai gaseste locul, sau mai este amintita Psaltirea in versuri a lui Dosoftei.
Suntem un neam in care ,asa cum spunea parintele Dumitru Staniloaie, ,,Romanul e puternic cu Doamne ajuta!". Nu-L putem scoate pe Acesta din noi caci si-a pus Pecetea Sa cea Sfanta inlauntru si ne-a pecetluit pe vecie.Puterea noastra sta doar in Dumnezeu. Sa incercam sa ne aducem aminte mereu de aceste lucruri, de identitatea noastra formata pe Hristos in Hristos si cu Hristos, pentru a sta verticali, cu demnitatea duhovniceasca intru smerenia lui Hristsos, in fata noii identitati ce nu va imbogati, ci va saraci pana la pustiire, va goli de substanta identiatea noastra romaneasca.