luni, 25 mai 2009

Prayers by the Lake of Saint Nikolai of Ohrida and Zica I-Rugaciunea de langa lac a Sfantului Nicolae de la Ohrida I

Who is that staring at me through all the stars in heaven and all the creatures on earth?

Cover your eyes, stars and creatures; do not look upon my nakedness. Shame torments me enough through my own eyes.
What is there for you to see? A tree of life that has been reduced to a thorn on the road, that pricks both itself and others. What else-except a heavenly flame immersed in mud, a flame that neither gives light nor goes out?
Plowmen, it is not your plowing that matters but the Lord who watches.
Singers, it is not your singing that matters but the Lord who listens.
Sleepers, it is not your sleeping that matters but the Lord who wakens.
It is not the pools of water in the rocks around the lake that matter but the lake itself.
What is all human time but a wave that moistens the burning sand on the shore, and then regrets that it left the lake, because it has dried up?
O stars and creatures, do not look at me with your eyes but at the Lord. He alone sees. Look at Him and you will see yourselves in your homeland.
What do you see when you look at me? A picture of your exile? A mirror of your fleeting transitoriness?
O Lord, my beautiful veil, embroidered with golden seraphim, drape over my face like a veil over the face of a widow, and collect my tears, in which the sorrow of all Your creatures seethes.
O Lord, my beauty, come and visit me, lest I be ashamed of my nakedness—lest the many thirsty glances that are falling upon me return

Cine priveste la mine prin toate stelele din rai si toate fapturile de pe pamant?
Acoperiti-va ochii, stele si fapturi.
Nu priviti la goliciunea mea . Rusinea ma patrunde destul prin ochii mei.
Ce este acolo ca sa privesti la el? Un copac al vietii preschimbat intr-un ghimpe pe drum, care inteapa atat pe sine cat si pe altii.
Ce altceva - in afara de o flacara cereasca cufundata in noroi - o flacara care nici nu lumineaza dar nici nu iese in afara?
Voi cei ce arati, nu aratura voastra conteaza, ci Domnul care o priveste
Voi cei ce cantati, nu cantul vostru conteaza, ci Domnul care-l asculta
Voi cei ce dormiti, nu somnul vostru conteaza , ci Domnul care trezeste.
Nu baltoacele din pietrele din jurul lacului conteaza, ci lacul insusi.

Ce este trupul omului daca nu un val care umezeste nisipul fierbite al tarmului, si apoi intristeaza ca a parasit lacul, pentru ca s-a evaporat.
o, stele si fapturi, nu priviti la mine cu ochii vostri, ci la Domnul. Caci El Singurul vede.
Priviti la El si va veti vedea in pamantul in care v-ati nascut.
Ce vedeti cand priviti la mine? O imagine a izgonirii voastre? O oglinda a vremelnicei voastre treceri?

O, Doamne, frumosul meu voal, brodat cu serafimi de aur, a cazut peste fata mea ca pe fata unei vaduve, si aduna lacrimile mele, in care se odihneste amaraciunea tuturor fapturilor Tale.
O, Doamne, frumusetea mea, vino si cerceteaza-ma, ca nu cumva sa ma rusinez de goliciunea mea , ca nu cumva multele insetate licariri ca cad peste mine sa se intoarca.

(Traducerea si adaptarea Administrator)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu