miercuri, 22 aprilie 2009

Zeul Iepure sau cum am vandut Invierea lui Hristos - Trimful simbolului asupra Realitatii

In ultimul timp se pare ca,inclusiv la noi, o noua moda a prins aripi, moda ce se inscrie, intr-un proiect de anvergura la scara mondiala ce cauta a scoate Dumnezeirea cu orice chip si prin orice mijloace din fiinta omului, din mintea lui si din inima lui. Omul este invatat cu o rabdare si cu o staruinta demna de invidiat a uita de Dumnezeu, a uita de Jertfa lui Dumnezeu, a Fiului Sau Intrupat, participa la o lectie in care se preda iubirea duhului acestei lumi, jertfa pentru dobandirea acestei lumi si in care i se cere exact opusul mesajului hristic, adica sa fie din lume si sa fie al lumii. Asistam unii cu neputinta si cu intristare, dar cei mai multi cu ignoranta si chiar cu bucurie(dovada cea mai concludenta este infatisata de stoicismul asteptarii la cozile infernale din zilele premergatoare sarbatorii de la supermarketurile al caror program aduce proprii angajati in pragului colapsului fizic si psihic de multe ori,angajati care asteapta momentul sarbatorii pentru a se odihni nicidecum pentru a se bucura duhovniceste,rabdare ce face invidiosi pe duhovnicii care sunt asaltati de cei ce aici, la scaunul spovedaniei si vor ca totul sa se petreaca cat mai repede, dezlegarea sa vina rapid, fara vreun castig duhovnicesc real evident, pentru ca ii asteapta acasa continuarea lucrarii incepute in magazin) la o propovaduire a intoarcerii catre sarbatorile cu fundament pagan, sarbatori ale vietii, ale renasterii naturii, sarbatori ce sunt suprapuse peste cele crestinesti pentru ca, nu-i asa, toate vorbesc despre o inviere, o re-venire la viata.
Iata cum astazi zeita fertilitatii,Ostara sau Easter la americani, a ajuns, sub simbolul ei-iepurele, dupa cum legenda spune(o pasăre işi făcuse cuibul într-un copac bătrân. Glasul îi era atât de frumos, încât până şi vântul se oprea să o asculte. Toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu trilurile ei. Într-o zi geroasă de iarnă, cântările au dispărut. Pasărea zăcea rănită, lângă trunchiul copacului, fără să ştie cineva ce se întâmplase. Vietăţile pădurii au cerut atunci ajutorul lui Easter, zeiţa fertilităţii. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă. Vremea a trecut şi a venit primăvara, când toate vieţuitoarele pădurii sărbătoreau şi ziua zeiţei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa. Această legendă se mai păstrează vie în rândurile comunităţii olandeze din Pennsylvania, unde copiii aşteaptă de Paşte iepuraşul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor), a lua locul Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, din motive asa-zis misionar-crestine(evident protestante, caci intotdeauna disimularea, adaptarea la situatia terenului arid al necredinciosilor ce trebuia "fertilizat" de misionarii crestini, chiar daca a adus o mistificare a Adevarului, a fost o arma utila si buna de folosit),urarea de Hristos a Inviat-Christ is Risen , practic disparand de tot din limbajul specific acestui moment in lumea occidentala, inlocuita cu happy easter, adica in mod evident cu o preamarire pagana a tot ceea ce tine de lume, de manifestarea lumescului, de bucuria vietuirii dupa trup.
Daca n-au creat un personaj(mos craciun-santa claus care n-are a face cu craciunul in al carui grajd Maica Sfanta a nascut decat prin furarea numelui) care sa puna in umbra, sa faca sters din constiinta credinciosilor pe Dumnezeu si lucrarea Sa de mantuire a neamului omenesc, asa cum au facut cu bucuria Daruirii lui Dumnezeu lumii prin Intruparea Fiului Sau, au re-actualizat idolatria , au re-inviat zeii pagani, motivandu-si astfel intreaga lor lucrare de desacralizare a lumii, de destelenire a lumii din dumnezeire prin bucuria vietii si vietuirii pe care actele lor o dau oamenilor. Au creat iluzia fericirii; si ce conteaza mai mult astazi,decat sa vedem oameni fericiti, cum spunea un slogan media des promovat.
Fericirea pe care ei insa o ofera este una a efemerului,o fericire lipsita de substanta in care clipa acestei fericiri are un pret foarte mare, fiind insasi fiinta omului, pentru ca adevarata fericire vine doar prin participarea si raportarea la Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat,Rastignit, Mort si Inviat, si nu prin cosumismul fiitei. Numai Hristos poate umple un gol pe care omul il resimte imediat dupa ce aceasta "fericire" trece, numnai Hristos poate aduce vesnicia fericirii dar asta inseamna o parasire, o exilare departe de aceasta lume( lume ca imagine a pacatului, ca suma a patimilor), o imbratisare a suferintei, a iubirii jertfelnice, a bucuriei lacrimei descoperite in rugaciunea traita ca marturisire a neputintei omenesti, a smereniei creatiei in fata Ziditorului sau.
Ne aflam in fata unor noi asa zise valori( umane,europene, euro-atlantice etc.) valori promovate cu scopul evident de a lua locul singurelor valori ce trebuie marturisite, propovaduite si agoniste si anume cele Dumnezeiesti. Egoismul, egocentrismul, sacrificiul pentru atingerea obiectivelor personale, narcisismul devin norme de conduita, de manifestare social morala. Orice este permis atat timp, cat drepturile si libertatile pe care ei le-au stabilit si le-au implementat nu sunt lezate, orice se poate, daca actele omului nu contravin legilor lor,daca nu este atinsa puterea si autoritatea lor( pot apare si exceptii nefericite, dupa cum vedem ca s-a intamplat in Moldova noastra unde interesul, importanta vietii umane nu merita supusa acestor legi mult iubite de lumea occidentala si unde ochii lor au vazut doar acte de huliganism, de razvratire si nu strigatul sufocat de lipsa libertatii pe care , iata, o aplica cand si doar unde este nevoie). Nu manifest o atitudine anti-sociala si nici anti statala( la distrugerea si faramitarea statelor se pricep ei foarte bine, dizolvand identitatile intr-o comunitate hibrid lipsita de identitate si de substanta ) caci in Hristos se oglindeste unitatea( si nu unirea)diversitatii si smerenia individualitatii, se manifesta tocmai bucuria participarii la Intregul Tainic, la Trupul lui Hristos, ci o marturisire a Acelui Adevar Unic, si anume ca nu putem Fi decat in Dumnezeu, ca nu viem decat prin Smerita Jertfa pe Cruce a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat.
Si daca tot cauta sa se joace de a fi dumnezeu, vin si cu promovarea unui sincretism religios, in care Dumnezeu cel Intreit in Persoane este inlocuit de un nou dumnezeu, neagasant, nepretentios, mult ingaduitor, usor adaptabil "drepturilor minoritatilor", cameleonic, discret si poate, cel mai ingrijorator lucru dintre toate, acelasi pentru toti. Am vazut cu amaraciune cum in numele ecumenismului, in a doua zi de Inviere, din fata Catedralei Ortodoxe din Timisoara s-a plecat intr-un mars organizat spre a marca acest moment duhovnicesc.Pot fi acuzat ca sunt retrograd, incapabil de a intelege noile valori spirituale, dar mereu m-am intrebat pe care Hristos Inviat Il Preaslavim, pe Cel care este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, din Adumbrirea Pururea Fecioarei Maria,Care a sfintit Crucea prin Imbratisarea Iubirii Jertfitoare, sau pe cel ce este un om minunat,binecuvantat de Dumnezeu cu daruri minunate, primul din ceilalti copii ai femeii Maria, si pentru care Crucea este locul suferintei,al raului prin excelenta si nu datatoare de viata( cu frica scriu si ma cutremur doar gandindu-ma la aceste cuvinte blasfemiatoare-alt cuvant expirat pentru ecumenistii de astazi).
Dumnezeu este promovat astazi asadar, fara a gresi, ca o idee, ca un simbol, cel mult un ceva, care pentru unii este parghie de a acapara niscavai simpatie din partea credulilor, iar pentru altii doar o manifestare a incapacitatii rationaliste, incapacitate de a se manifesta el insusi ca un dumnezeias, ce poate,ce face,ce are putere de a fi , de a lua si de a da. "N-ai avea nicio putere asupre Mea daca nu ti-ar fi fost dat tie de sus"(Ioan 19,11) ii spune Domnul lui Pilat inaintea verdictului de a fi rastignit, cuvant ce ar trebui sa razbeasca timpanele celor ce li se pare ca stau, ca sa ia aminte sa nu cada(I Cor. 10, 12), formatorilor de astazi, ce au purces la o promovare a desacralizarii, a instrainarii creatiei de Dumnezeu, la o preamarire a trupului si a patimilor trupesti, la ridicarea la rang de virtute a pacatului. "Oamenii si-au bagat inlauntrul lor lumea si au alungat de acolo pe Hristos" si iarasi " astazi pacatul l-au facut moda.(...)Acesti oameni considera o jignire faptul de a nu pacatui, iar pacatul il considera progres.(...) Daca oamenii de azi, care traiesc in pacat, ar recunoaste cel putin aceasta , Dumnezeu i-ar milui.(...) Aceasta este cea mai mare hula impotriva Duhului Sfant: pacatul sa il considere progres si morala sa o numeasca inapoiere"(Cuv. Paisie Aghioritul-Cu durere si dragoste pentru omul contemporan cap.pacatul a devenit moda ).
Ne aflam in fata unei substituiri, unei repozitionari intre simbol si Realitate, intre lumina materiala ce piere si se stinge precum fumul si Lumina transfigurarii duhovnicesti ce arde pururea intru cei ce-O pun in fiinta lor prin trairea si marturisirea iubirii si improprierii roadelor Intruparii, Mortii, Rastignirii si Invierii lui Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru. Acest trend al contemporaneitatii instraineaza si pustieste, il ia pe om din cele dumnezeiesti, il ia din rugaciune, din smerirea prin post, din insetarea si flamanzirea dupa Trupul si Sangele lui Hristos ce pot fi potolite doar prin Spovedanie si Euhraistie si il "mangaie" cu toate cele ale lumii ce pot fi ale lui, il "binecuvinteaza" cu desfatarile de aici, perfide, patimase, ucigase de iubirea lui Dumnezeu si a semenilor si care creioneaza raiul intr-o sinonimie cu lumea de jos, ce va cobora pe om in cele mai de jos ale pamantului spre o vietuire ce nu a fost gatita lui, ci diavolului si slugilor lui.
La Dumnezeu totul este Realitate,nimic nu e comemorare, tot ceea ce Hristos a Invatat si Facut este despre Prezent, nimic nu apartine altui Timp ci acestui Timp pentru ca in Dumnezeu nu se poate cugeta la timp, invatatura Sa este din masura nemasuratei Vesnicii, neputand fi circumscrisa vreunei masuri. Masura lui Dumnezeu este Iubirea, iar ea este Nemasurata.
Promovarea simbolului vrea sa ucida Substanta, promovarea unui concept vrea sa ucida Adevarul, promovarea unor noi valori vrea sa ucida Virtutea, iar pentru asta nu ostenesc de loc si au rabadare. "Privegheati si va rugati !" spunea Mantuitorul ca nu cumva din nepasare, din ignoranta, din indulcirea dupa raiul lumii sa cadem pierzandu-ne Lumina lui Hristos care lumineaza tuturor spre mantuire si spre imbratisarea vietii celei vesnice.

Un comentariu: