Imaginea evangheliei de astazi se poate defini ca o contradictie pentru ca ,pe de o parte,avem multimea in culmea fericirii,multime ce cauta la Imparatul ei,iar pe de alta parte avem un Imparat ce plange ,un imparat trist ,inlacrimat ce nu se face partas acestei bucurii a lor. Aceasta stare a lui Hristos trebuie inteleasa prin raportare la evenimentul invierii lui Lazar,Evanghelia marturisind ca multimea Ce-L astepta pe Hristos era nerabdatoare sa-L vada pe Acela care il inviase pe Lazar dar si pe Lazar insusi.Ne aflam in fata manifestarii goanei dupa senzational, dupa nemaintalnit si de aceea atunci, ca si astazi de altfel,omul este atras intr-o atitudine pseudo religioasa de inexplicabilul rational,intr-un hocus-pocus spiritual.
Tristetea lui Hristos vine si din cunoasterea faptului ca multimea nu-L ,cauta pe El,Fiul lui Dumnezeu Intrupat,ci dorea sa priveasca la Iisus ,Fiul lui Iosif din Nazaretul Galileii, savarsitorul miraculos al invierii lui Lazar. Spectacularul,nemaintalnitul(caci nu se stia nicicand ca un mort, aflat in stare de descompunere sa fie scos din mormant si inviat dupa 4 zile) face ca Hristos sa fie atractiv,sa fie demn de cautat si de privit.
In fata acestui spectacol,lucrarea duhovniceasca a lui Dumnezeu se face vadita(in chip simbolic, anticipand fapte de dupa Invierea Domnului) in momente ce se integreaza in tabloul Intrarii in Ierusalim, fara insa a se contopi cu acestea. Iata intai pe Hristos gata de a intra in Ierusalim, cerand ucenicilor sai sa mearga in cetate si sa aduca de acolo manzul asinei, manz ce preinchipuie neascultarea dar si lumea pagana ,lipsita de cunoasterea lui Dumnezeu, caci din fire aceste animale sunt indaratnice.Trimiterea ucenicilor este in fapt o anticipare a trimiterii lor la propovaduirea Cuvantului,ce se va marturisi neamurilor. Aducandu-l la Hristos,acestia invesmanteaza manzul,pun peste el hainelele lor ce devin astfel vesmantul cel nou,haina neprihanita,vesmantul neintinat de pacat ce este dobandit de crestinii drept credinciosi prin taina botezului si prin primirea cuvantului Evangheliei. Mai este un lucru ce trebuie mentionat legat de acest moment.Ce face Hristos ? Calareste manzul asinei, dar nu in acceptiunea comuna, pentru ca nici nu avea cum,intru-cat manzul,mic de statura, nu permitea acest lucru, astfel ca Domnul atingea cu ale Sale picioare pamantul. Acest gest arata ca Hristos nu este Stapanul ce mana pe cel ce este sub ascultarea lui prin impunere, nu-l struneste ci se face impreuna tovaras calatoriei,da liber vointei individuale de a accepta pe Hristos ca si Calauzitor, impreuna Calator pe drumul jertfelniciei, al patimirii spre castigarea si dobandirea invierii.Este smerenia Imparatului altei Lumi,in care ce-l ce vrea sa fie mai mare trebuie sa slujeasca celorlati,sa fie cel mai mic intre toti.
In al doilea rand avem atitudinea "copiilor si a celor ce sug", pentru ca ei privind la Hristos, slavesc pe Dumnezeu in cantari de lauda.Este o marturie acest fapt ca "cei curati cu inima" a "carora este Imparatia Cerurilor" privind cu ochii duhovnicesti Il afla pe Dumnezeu,Il descopera in Fiul Intrupat ,in Hristos Iisus.Curatia,puritatea duhovniceasca Il fac pe Hristos revelat celui ce-L cauta, si asta dau marturie acesti copii.
Ar trebui sa spunem ca ei,copiii, ca intreg neamul evreiesc de altfel ,erau in asteptarea venirii lui Mesia ,asteptare transmisa din generatie in generatie.Era o altfel de priveghere, a unui altfel de mantuitor.Avand aceasta pregatire anticipativa, pentru copii a fost usor sa-L descopere pe Hristos ca pe Imparatul asteptat, si de aici reactia lor de a psalmodia.Gandul lor nu fusese pervertit de preceptele fariseilor si carturarilor,si deci mintea lor nu reactiona printr-o judecata patrunzatoare,ci dintr-o marturisire a chipului lui Dumnezeu din ei care recunostea pe Dumnezeu. Multimea nu vibra insa intr-un gand cu pruncii, pentru ca acel mesia pe care ei il asteptau trebuia sa fie unul de-ai lor,din lumea lor, chemat sa rezolve problemele lumii lor.Hristos era interesant doar pentru ca il inviase pe Lazar si nu pentru ca ierta pacatele, pentru ca dezlega legaturile diavolesti atintite asupra oamenilor sau ca ii curata pe cei leprosi sau ca vindeca bolnavii.
Avem aici de a face cu o marturisire din partea opiniei publice, cu o reactie din partea multimii. Formatorii de opinie de atunci(ca si cei de astazi), fariseii si carturarii, sunt surprinsi, incapabili sa reactioneze, vad ca multimea le scapa de sub control.Reactia lor frizeeaza usor ridicolul:"auzi ce spun acestia?"(Mt.21.16) caci in fata adevarului sunt pusi in inferioritate, nu mai pot controla si hotari ei cine este mesia.
Este evident ca atunci,ca si astazi, se promova o reasezare a societatii pe legi noi,legi care nu se se gasesc fundamentate pe adevarurile dumnezeiesti, ci pe principii in care libertatea este inlocuita cu libertinajul,in care Adevarul este partitionat in adevaruri adaptabile situatiilor aparute, in care iubirea se identifica cu desfraul si cu satisfacerea pornirilor patimase.
Conducatorii de atunci ca si cei de azi nu manifesta acea frica de Dumnezeu ce aduce intelepciunea(Isus fiul lui Sirah 1,14) si de aceea se tem de marturisirea neprihanirii prin gura pruncilor caci "intelepciunea a deschis gura celor muti si limba pruncilor a facut-o bine graitoare"(Intelepciunea lui Solomon 10,21) .I-au mai omorat odata 14000, acum nu mai pot sa-i omoare.
Daca atunci Mesia a fost batjocorit,chinuit, omorat de dorinta venirii unui mesia razboinic, triumfalist, iubitor de stapanire,de acest mesia creionat de formatorii de opinie de atunci,astazi asistam la un asalt asupra Hristosului ce, prin smerenia Intruparii si Jertfei Sale, a biruit pacatul,ce a omorat moartea cea semeata. I-au luat ziua praznuirii Nasterii Lui si i-au transformat-o intr-un balci comercial,intr-un triumf al pantecelui asupra sufletului, au inlocuit Darul cel Nepretuit cu goana agonizanta dupa cadouri.N-a fost suficient.Vor astazi sa ia Lumina Invierii lui Hristos si sa-i dea iepurelui insemnatate, vor sa inlocuiasca postul, rugaciunea, durerea Patimilor si bucuria Invierii cu concedii minunate, cu "clipe de neuitat" in care "mangaierea trupeasca " sa se identifice cu scopul si esenta cinstirii Invierii.De curand, in parlamentul Irlandei s-a discutat inaintarea catre parlamentul european a unei cereri pentru fixarea datei Pastilor( nu este un caz singular caci la Conciliul II Vatican s-a discutat aceasta problema iar Biserica Romano-Catolica a propus ca data Pastilor sa fie cu data fixa stabilita in a doua duminica din aprilie,ignorand total,incalcand in mod evident hotararile Sinodului I Ecumenic cand Sfintii Parinti au stabilit modul de calcul al datei Pastilor) pe considerente pur economice si comerciale.Atunci Ortodoxia a stat dreapta si a pastrat adevarurile ei de credinta.Acum sa ne rugam sa ramanem asa cum am fost...
Nu ne manifestam ca anti sociali, dar cand vezi ca Patimile lui Hristos sunt prilej de relaxare, ca Invierea Domnului se vinde bine si imbogateste bine, ca locul postului,al jertfei si al nevointei a fost inlocuit cu relaxarea,sfaraiala gratarului si ciocnirea paharelor, cu exaltarea pantecului, cand oualele galben , portocalii, verzi, albastre, negre, multicolor ( asa zisul simbol al tolerantei, de fapt promovarea unor pacate sub masca tolerantei)coplesesc rosata oualelor insangerate de jertfa lui Hristos, trebuie sa te intrebi daca vrei sa fi hristic sau "anti-social"? Vrei sa traiesti ca si pruncii ce strigau "Osana Fiul lui David" sau sa te bucuri ca Jertfa, Suferinta si Moartea Unuia sunt inca un prilej de preaslavire a lumescului, a lumii ca imagine a desfatarii patimase.
Sa ne intoarcem la farisei si carturari. Momentul de uluiala a durat putin, s-au regrupat, au cautat sa piarda si pe Hristos si pe Lazar, marturia lucrarii dumnezeiesti.Au lucrat asupra opiniei publice, au manipulat gloata ce este, ca de fiecare data, schimbatoare.Hristos plange azi ca stie ca doar prin gura pruncilor a fost grait tot adevarul, stie ca in cazul Sau nu se poate vorbi de gloata ca marturisitori ai Sai, si de aceea va spune "Nu te teme turma mica", stie ca in curand ei , gloata,Il va rastigni.Plange cunoscandu-le inimile, cugetele, cunoscandu-le incapacitatea de a cauta dincolo de lumesc.
Tot ceea ce astazi a patimit Hristos se regaseste in cotidian , e atat de real precum Domnul este Realitate Vie si Nesangeroasa in jertfa Euharistica. Ne aflam astazi, cred, intr-un timp al marturisirii si al pocaintei.Poate ca ar trebui sa cautam iar la gura pruncilor, sau sa cautam a marturisi cu neprihanirea lor Iubirea fata de Cel ce este Iubirea Insasi,sa marturisim ca vrem sa fim nu ai lumii, ci ai Imparatiei Ceresti, ai Lumii celei de Sus, impreuna partasi Mortii si Invierii lui Hristos Domnul nostru
Amin
de la Sfântul Nicolae
Acum o săptămână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu