" Eu sunt Lumina lumii!"

Hristos a Inviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le!
Niciodata nu s-a vazut o Jertfa mai mare, nicicand nu s-a vazut o Smerenie mai inalta, nicicand nu s-a vazut o Iubire mai mare, nicicand nu s-a vazut un Stapan sa imbratiseze o Durere sfasietoare pentru robii Sai.
Astazi Cel fara de moarte se coboara la iad, primeste moartea , o imbratiseaza spre a o omori, caci doar astfel noi, robii Sai vii vom fi. Astazi ,Cel ce s-a facut asemenea noua sfarma incuietorile cele vesnice care tineau pe cei legati si face accesibila Vesnicia.De acum incolo, Raiul trebuie subiectivat, raiul trebuie mutat din Inaltimea cea de Sus intru adancimea sufletului, trebuie salasluit acolo unde Insusi El sta in ascuns si vede in ascuns.
Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat L-a dat pe Unul sau Fiu sa moara pentru ea, dar nu cu orice fel de moarte, ci inca una pe Cruce. O masura a Iubirii de sus pe care doar Dumnezeu putea s-o dea, o masura a Iubirii celei Inalte in care dumnezeirea se smereste intr-atat incat devine innomenita, o masura a Jertfei celei Inalte, pe care doar El , Cel fara de pacat, putea s-o daruiasca Lumii pe care o iubeste. Invierea lui Hristos, nu este doar o restabilire,o restaurare a unei relatii dintre Dumnezeu si creatie, ci este o intoarcere intru ascultare a creatiei fata de Creatorul ei, este o reasezare intru realitatea vesniciei a universului intreg,in care omul este faptura cea mai inalta, este o re-umplere de har in locul pustiirii celei pacatoase.
Daca El moarte nu ar fi avut, noi Viata nu am fi dobandit, daca Cruce n-ar fi indurat biruinta asupra potrivnicului n-ar fi fost, caci " daca grauntele de grau cazand pe pamant nu va muri, el singur ramane, iar de va muri multa roada aduce"(Ioan 12,24).
Acestea zice Domnul "Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul.Caci cel ce merge intru intuneric nu stie unde merge. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina ca sa fiti fii ai Luminii."(Ioan 12,35-36).Lumina straluceste lumii si o umple de Slava Sa, chemandu-o astfel la o parasire a lumii, ca suma a patimilor, ca manifestare a potrivnicului, ca mormant al celor ce sunt din lume si sunt ai lumii.Lumii i s-a pregatit Ceva din vesnicie, si anume Vesnicia Insasi, Vesnicie pentru care a fost zidita si la care o ridica acum Fiul lui Dumnezeu.
Invierea Domnului este moment de inceput al unei finalitati, caci de acum cei ce vor trebui sa devina lucratori suntem noi, zidirea lui Dumnezeu, chipuri ale dumnezeirii ce trebuie sa se smereasca spre asemanare, fapturi ce trebuie sa-si improprieze roadele intregii Jertfe Hristice, spre devenire intru lucrarea harica a Mangaietorului, a Duhului Adevarului, pe care ni L-a trimis noua de la Tatal, si intru Care devenim ascultatori.
Invierea nu este un moment, nu este o noapte ci este trecerea spre cea de-a opta zi a saptamanii, zi pe care Sfintii Parinti o numesc Zi a vesniciei, Ziua lui Dumnezeu, Zi intru care gasim inceput dar niciodata un sfarsit, Zi in care ni se va da vietuirea cea de-a pururea si impreuna cu Dumnezeu.
Lumina Invierii trebuie sa treaca din planul simbolului in planul realitatii,caci, asa cum in Jertfa Euharistica avem o Realitate vie a Trupului si a Sangelului Mielului de Jertfa, la fel si Lumina Invierii devina lucrare a dumnezeirii prin punerea ei in candela sufletului umpluta de credinta si de lucrari duhovnicesti. Daca nu va fi asa, aceasta lumina din candela se va stinge si odata cu ea si lumina credintei si ne vom arata alergand intru intuneric, haotici, lipsiti de orice orizont si mai ales intr-o pustiire evidenta, pentru ca ne lipsim de Mirele Ceresc si de roadele Jertfei de pe Cruce. Masura vietii noastre duhovnicesti se da de intensitatea caldurii emanante de Lumina lui Hristos pusa sub obrocul sufletelor noastre.Acolo trebuie sa straluceasca, sa umple sufletele de bucuria de a fi in Dumnezeu, cu Dumnezeu ce s-a daruit noua si se daruieste pururea intru Sfanta Impartasanie spre mantuire si dobandirea Celor de Sus

Acum si pururea si in vecii vecilor
Amin!