sâmbătă, 13 martie 2010

Sf Efrem Sirul - Despre Rugaciune si Trezvie

,, Cine isi aduna in visteria sa rugaciuni si milostenii acela se imbogateste in Dumnezeu.Altii isi aduna bani; dar tu aduna-ti rugaciuni si milostenii. Altii se veselesc cu fluiere si muzica, dar tu veseleste-te cu psalmodierea si cu preaslavirea lui Dumnezeu. Unii isi gasesc veselia in placeri; dar tu gaseste-ti veselia in Dumnezeu, Care tie si tuturor celor ce-l iubesc pe El v-a pregatit cununa slavei.
+++
Cel nepasator se gandeste in timpul rugaciunii la sfarsitul ei, sa auda : amin; iar cel ce se roaga cu mintea treaza nu este impovarat de durata slujbei.
+++
Sa nu cada peste noi cele spuse de Proorocul; poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe(Isaia 29,13)
+++
Roaga-te lui Dumnezeu, varsand lacrimi inaintea harului Sau; atunci rugaciunea ta va fi ca tamaia
+++
Conductele de apa sunt folosite in timpul incendiului, iar lacrimile - in timpul ispitelor. Apa stinge flacarile, iar lacrimile in timpul rugaciunii sting poftele rele
+++
In fiecare zi sa cerem de la Domnul lacrimi de pocainta ca, atunci cand incepem sa plangem pentru pacatele noastre, sufletul nostru sa infloreasaca, izbavindu-se de uscaciunea pacatului.
+++
Pe un frate inainte de priveghere gandul il indemna, zicand: astazi acorda-ti odihna si nu te scula la priveghere. Insa el ii raspundea gandului: gandeste-te ca maine nu te vei mai scula , de aceea este mai bine sa te scoli azi.
+++
Minunata este rugaciunea savarsita cu suspine si lacrimi, mai ales daca lacrimile le varsam in tacere. Cine se roaga cu stiinta si cu credinta, acela Il vede inaintea sa pe Domnul, deoarece in El traim si ne miscam si suntem(FApte 17, 28)
+++
Daca ti s-a impietrit inima, plangi inaintea Domnului ca El sa reverse asupra ta lumina cunostintei.
+++
Inima mea ofteaza si ochii mei tanjesc dupa lacrimi; insa pacatul meu tine in robie mintea mea ca eu sa nu vin la pocainta , nici sa incep cu lacrimi amare sa-L rog pe Domnul sa nu ma arunce in intunericul cel mai dinafara"

Un comentariu:

  1. ... Este noapte încă... cerul e senin şi plin de stele,
    Petru, undeva, mai plânge amărât, cu lacrimi grele,
    la mormânt glumesc soldaţii,
    luna scapătă spre mare,

    Dar deodată-un fulger cade,
    flăcări tot văzduhul pare
    şi,-mbrăcat în foc şi raze,
    un arhanghel se coboară,
    sar peceţile-ntr-o parte,
    piatra-n altă parte zboară,
    ca trăzniţi cad păzitorii, tremurând pierduţi de frică,
    – CU IISUS BIRUITORUL VIAŢA NOUĂ SE RIDICĂ!

    E mormântul GOL, căci Domnul înviat-a cu mărire,
    NE-A SCHIMBAT ÎNTUNECIMEA PE VECIE-N STRĂLUCIRE,
    A-nviat Mântuitorul, pus alăturea cu furii,
    s-a-mplinit în clipa asta Taina scriselor Scripturii.

    Fost-a judecat de lume,
    Cruce grea I-au dat să poarte,
    cuie I-au bătut în palme,
    răsplătitu-L-au cu moarte,
    pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceţi în cale,
    ÎNSĂ N-AU PUTUT S-OPREASCĂ SLAVA ÎNVIERII SALE!

    CÂŢI nu s-au luptat de-atuncea
    să-L îngroape sub vreo glie
    şi peceţile să-I pună iar deasupra, pe vecie!
    – Însă CHIAR DE-A FOST pe Cruce
    şi-apoi pus sub piatră rece,
    chiar de-au început călăii plini de fală a-şi petrece,
    – CÂND EI NICI GÂNDEAU,
    ATUNCEA au rămas cu toţi de-ocară:
    DE SUB LESPEZI RĂSTIGNITUL TOTDEAUNA IESE-AFARĂ!

    Au fost mulţi şi fi-vor încă cei ce să-L omoare cată,
    dar, închis să-L ţină, NIMENI n-o să poată NICIODATĂ,
    că nu-i om
    şi nici putere să-L îngroape PE VECIE,
    El, IISUS BIRUITORUL,
    BIRUIE MEREU ŞI-NVIE!

    autor Traian Dorz

    Fie ca lumina Învierii să ne aducă în suflet bucuria mântuirii!

    RăspundețiȘtergere