miercuri, 21 octombrie 2009

Ganduri

As vrea sa-mi cer iertare celor ce cauta la aceste mici cuvinte si ganduri ca de ceva timp nu am postat nimic . Unii stiu motivul.Pentru cei ce nu, il trec sub tacere.
Aici unde ma aflu, m-a intrebat cineva cum este acomodarea.Cum am trecut peste bariere de cultura, de gandire, peste plurilarismul etnic, religios si multicultural.
Eu personal, nu m-am intrebat niciodata cum va fi, si ce voi face( poate doar la inceput si asta din teama)pentru ca in Hristos bariere nu exista, si pentru ca in anii de pastoratie am invatat o oarece( nu deplina inca, din prea multe pacate) lepadare in voia lui Dumnezeu.M-am gandit, inainte de a raspunde, la Sfantul Siluan Athonitul care spunea ca dragostea de cele parintesti, de acasa, a sporit-o cu dragostea pentru Hritos. Primul gand ca raspuns, a fost, ca sunt acasa din momentul in care am intrat in biserica, in momentul in care am inceput sa ma rog pentru cei de departe pe care rugaciunea ii face atat de aproape. In Hristos nu e timp , nu e spatiu, totul este impreuna traire intr-o viere aspatiala si atemporala. Eram acasa ca eram la Hristos si eram la Maica Sa.Am inteles acum mai deplin( fortare a adverbului stiu)ca singura cale de a alina acel cuvant nespus de frumos al neamului romanesc, dor, nu se poate face decat prin ostoirea rugaciunii, ca daca vreau ca cei de aproape ai mei sa-mi fie si mai aproape trebuie sa-i am intr-o cat mai deasa rugaciune.Pentru ca rugaciunea inseamna con-vorbire, dialog intre tine si Bunul despre cei pe care ii iubesti; si astfel poti primi instiintare despre ei. Cred ca cea mai buna indrumare pe care pot sa o dau celor ce sunt mistuiti de dor este sa se roage, sa intrebe pe Domnul despre ai sai. Asta pentru ca in felul acesta isi pune toata nadejdea ca i-a incredintat in Mainile Cele Bune si Ele vor lucra aceasta purtate de grija.
Ne-a intrebat cineva daca ne-am imaginat cum va fi prima saptamana?
Iar noi i-am raspuns in cor: in niciun fel. Pentru ca puteam sa o imaginam in mii de feluri omenesti. Asa ca L-am lasat pe Dansul sa o croiasca. Si croiala a fost pe masura.
Cel ce cauta pe Dumnezeu niciodat nu pleaca de acasa ci este tot timpul acasa, in casa, se arata casnic al Lui si poate spune ,,Domnul este ajutorul vietii mele de cine ma voi teme, Domnul este pazitorul vietii mele de cine ma voi infricosa?" .
Rugati-va pentru noi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu