Simeon Monahul - Despre Rabdare

(...),, Copile, daca vii sa slujesti Domnului, pregateste-ti sufletul pentru incercari.Indrepteaza-ti inima si persevereaza, si sa nu te grabesti in vreme de nenorocire. Lipeste-te de El si nu te departa,ca sa sporesti in cele de pe urma ale tale. Primeste tot ce va veni peste tine, si fi indelung rabdator in schimbarea de umilinta. Pentru ca aurul se pune la proba in foc, iar oamenii primiti in ceasul umilirii."(Sir 2, 1-4). Suflete, daca vine peste tine o incercare, nu te descuraja, ca sa nu infurii pe Medicul cel indurator pana in maruntaie si sa te paraseasca lipsit de experienta unei osande vesnice; caci necazul in incercari e un spital al sufletelor bolnave. Si nu te descuraja, nici nu da inapoi ci socoteste o veselie si o bucurie ca te-a cercetat Domnul cu mila pedepsiri Lui educative, precum spune dumnezeiescul Iacob.,, Fratii mei, mare bucurie sa socotiti cand cadeti in tot felul de incercari, stiind ca probarea credintei voastre lucreaza rabdare; iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, nelipsiti de nimic.Fericit barbatul care rabda incercare, pentru ca ajungand probat va primi cununa vietii , pe care a fagaduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El"(Iac 1, 2-4.12); spune si ferictul Petru: ,, Macar ca acum ati fost intristati de tot felul de incercari, pentru ca probarea credintei voastre mult mai de pret decat aurul pieritor, dar probat prin foc, sa se gaseasca spre lauda, slava si cinste la descoperirea lui Iisus Hristos"(I Ptr 1, 6-7).
Suflete, rabda si indelung-rabda in incercari si nu te inspaimanta, caci nu va lasa Dumnezeu sa fii incercat peste ce poti, ci odata cu incercarea va face si iesirea din ea, ca sa poti suporta.(I Cor 1, 10)Caci daca vei cadea in incercari mari, vei lua mai multa rasplata de la Dumnezeu si te vei curata repede de faradelegile tale; fiindca si aurul curatit cu cat e mai mult ars, pe atat mai curat se arata, asa si tu, cu cat esti mai dat deoparte in umilinta necazului, pe atat te cureti de faradelegile tale; cum spune si autorul Proverbelor: ,,Precum e probat in cuptor aurul si argintul, asa sunt probate de Dumnezeu inimile alese"(Pr 17,3). Si daca nu esti cercetat, nu te vei putea curata desavarsit; iar daca vei fi pus la incercare, te vei curati mai desavarsit;iar daca vei fi pus la incercare, te vei curati repede pentru iubirea de oameni a iertatorului Dumnezeu. Caci pe cat ti se strica casa pamanteasca, pe atat ti se zideste in ceruri casa induratorului Dumnezeu; daca omul din afara nu se strica, cel dinauntru nu se innoieste(cf. 2 Co 4,16), precum spune Domnul: ,, Daca grauntele de grau care cade in pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod"(In 12, 24). De aceea, sa nu ai mintea ta la cele pamantesti, caci sunt vremelnice si trec ca o umbra, ci urc-o la cele ceresti, care nu pier, nici nu se stica, ci raman in veci pururea; si sarguieste-te sa le prinzi in lupta duhovniceasca si in rabdare tare, ca sa poti prinde veselia vesnica; si sarguieste-te pana ce ai vreme bineprimita, cum spune si Apostolul(Pavel):,, Iata acum vreme bineprimita, acum zi de mantuire! Nedand nimanui prilej de ofensa, ca sa nu fie patata slujirea, ci in toate recomandandu-ne pe noi insine ca slujitoori ai lui Dumnezeu in rabdare multa, in necazuri,in nevoi, in stramtorari, in batai, in inchisori,in tulburari,in osteneli, in privegheri, in rugaciuni, in curatie, in cunoastere, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in iubire nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga, prin cinste si prin necinste,prin defaimare si pprin lauda,ca niste mincinosi si adevarati, ca niste cunoscuti si necunoscuti de Dumnezeu, ca unii care murim si iatam suntem vii, batuti, dar nu omorati, ca niste defaimati, dar pururea bucurandu-ne, ca niste saraci, dar imbogatind pe multi, ca unii care nu au nimic dar au toate"(2 Co 6, 2-10).
La acestea gandindu-te, suflete, fugi de raul demon al intristarii si nu-i ceda prin intristarile vietii. Si daca vrei sa te intristezi, intristeaza-te, dar nu pentru viata/lume, ci pentru Dumnezeu (cf. 2 Co 7,9-11). Caci aceasta intristare pricinuieste bucurie si cununa, si intristandu-ne cu ea sfintii au mostenit cerul si au ajuns concetateni cu ingerii; iar cea potrivit vietii acesteia naste moarte, iar dupa moartepricinuieste pedeapsa vesnica.