joi, 24 septembrie 2009

Paraclisul Sfantului Siluan Athonitul



Paraclisul Sfantului Siluan Athonitul
Asculta mai multe audio Calatorii

+++
Stiu, Doamne, ca Tu iubesti oamenii Tai, dar oamenii nu inteleg iubirea Ta, si pe pamant toate noroadele se vanzolesc iar gandurile lor sunt ca norii manati de vant in toate partile.
Oamenii Te-au uitat pe Tine, Facatorul lor, si cauta libertatea lor neintelegand ca Tu esti milostiv si-i iubesti pe pacatosii care se pocaiesc si le dai harul Sfantului Tau Duh.

+++
Cu mintea noastra nu putem cunoaste nici macar cum s-a facut soarele; si atunci cand cerem lui Dumnezeu sa ne spuna cum s-a facut soarele, primim in suflet acest raspuns limpede: " Smereste-te si vei cunoaste nu numai soarele , ci si pe Facatorul lui". Dar cand sufletul cunoaste pe Domnul, el uita de bucurie soarele si intreaga zidire si lasa grija pentru cunoasterea pamanteasca.

+++
Cu lacrimi Adam striga catre Dumnezeu asa:
" Sufletul meu tanjeste dupa Tine, Doamne, si cu lacrimi Te caut. Vezi intristarea mea si lumineaza intunericul meu, ca sufletul meu sa se veseleasca din nou."
" Nu Te pot uita. Cum Te-as putea uita? Privirea Ta linistita si blanda a atras sufletul meu si duhul meu se bucura in rai unde vedea fata Ta. Cum as putea uita raiul unde ma veselea iubirea Tatalui Ceresc?"

+++
Daca lumea ar cunoaste puterea cuvantului lui Hristos:" Invatati de la Mine smerenia si blandetea", atunci lumea intreaga ar lasa toate celelalte stiinte si invataturi si ar invata numai aceasta stiinta cereasca.
Oamenii nu cunosc puterea smereniei lui Hristos si de aceea sunt atrasi spre cele pamantesti. Dar omul nu poate cunoaste puterea acestui cuvant al lui Hristos fara Duhul Sfant; dar cine a cunoscut-o, acela n-ar mai lasa aceasta stiinta, chiar daca ar avea ca bogatie toate imparatiile pamantului.
Doamne, da-mi smerenia Ta, ca sa se salasluiasca intru iubirea Ta si sa fie vie intru mine sfanta frica Ta.
Grea este viata fara iubirea lui Dumnezeu; sufletul este intunecat si posomorat, dar cand vine iubirea, bucuria sufletului e cu neputinta de descris.
Sufletul meu inseteaza sa castige smerenia lui Hristos si tanjeste dupa ea si ziua si noaptea, si uneori urlu strigand:" Sufletul tanjeste dupa Tine si cu lacrimi Te caut!"

+++
Harul Sfantului Duh face inca de pe pamant pe tot omul asemenea Domnului Iisus Hristos.
Cine este in Duhul Sfant, acela este asemenea Domnului inca de pe pamant, dar cine nu se pocaieste si nu crede, acela se aseamana vrajmasului.
Domnu;l ne-a invrednicit sa fim asemenea lui. Si stii cat de bland si de smerit este Domnul! Daca L-ai vedea, bucuria ta ar fi atat de mare ca ai vrea sa-I spui: " Doamne, ma topesc de harul Tau!" Dar in acel minut nu vei putea spune nici macar un singur cuvant despre Dumnezeu, caci sufletul tau a schimbat de imbelsugarea Sfantului Duh.Asa si Cuviosul Serafim din Sarov, cand L-a vazut pe Domnul, n-a putut vorbi.

+++
Daca am fi simpli ca niste copii, Domnul ne-ar arata raiul si L-am vedea in slava heruvimilor si a serafimilor, a tuturor puterilor ceresti si a sfintilor, dar noi n-avem smerenie si de aceea ne chinuim pe noi insine si pe cei ce traiesc impreuna cu noi.

+++
Domnul Se da in dar pe Sine Insusi numai pentru milostivirea Sa.[...]
Din pricina mandriei mintii lor Domnul nu Se face cunoscut multora, dar cu toate acestea ei cred ca stiu multe. Dar ce este stiinta lor daca nu cunosc pe Domnul, daca nu cunosc harul Sfantului Duh, daca nu stiu cum vine si de ce se pierde?

+++
Priveste cu mintea ce se lucreaza in sufletul tau. Daca se afla in el nu mult har, atunci in suflet este pace si simti iubire fata de toti; daca se afla mai mult har, atunci in suflet e lumina si o mare bucurie; iar daca se afla si mai mult har, atunci si trupul simte harul Sfantului Duh.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Inima mea s-a indragostit de Tine, Doamne, si de aceea tanjesc dupa Tine si cu lacrimi Te caut

joi, 17 septembrie 2009

Despre Fericitul Pavel cel Simplu ucenicul Sfantului Antonie

Povestit-au parintii un lucru ca acesta: ca venind oarecand in manastire Pavel cel Simplu pentru cercetarea si folosul fratilor, dupa ce s-a inchinat lor, s-a dus cu dansii la biserica pentru a savarsi slujba; si, stand inaintea usilor bisericii, lua aminte la fiecare dintre ei, ca sa vada cu ce fel de suflet intra, caci avea si acest har de la Dumnezeu: a vedea adica pe fiecare ce fel este cu sufletul, precum si noi vedem unii pe altii pe dinafara; si-i vedea pe toti cu fata luminata si cu obrazul vesel, si pe care ingerul cuiva il vedea bucurandu-se spre acela, se bucura de el si multumea lui Dumnezeu.
Vazu apoi pe oarecare intrand negru la fata si intunecat in tot trupul, si diavolii tinandu-l pe acesta din amandoua partile, si, printr-un capastru pe care-l pusesera in jurul lui, il trageau catre dansii, iar pe ingerul lui il vazu urmnand de departe trist is posomorat.
Acestea vazindu-le batranul, a lacrimat si, batandu-si pieptul cu mana, a sezut inaintea bisericii, plangand foarte pe fratele ce i se aratase astfel; iar fratii, vazand schimbarea cea de naprasma a batranului si acea plangere jalnica si dureroasa, apropiindu-se, il intrebau voind sa stie pricina, rugandu-l totodata sa intre cu dansii la slujba; iar el scuturandu-se de dansii, sedea afara, tare tanguindu-l pe fratele; iar slobozindu-se ei de la slujba si iesind, lua aminte Pavel la fiecare, voind a sti in ce fel se afla atunci cand ies.
Si l-a vazut pe barbatul acela care la intrare i s-a aratat cu fata neagra si intunecat, care si tot trupul il avea inconjurat de draci; dar acum l-a vazut cu fata luminata si cu trupul alb, si pe draci adica urmand de departe, iar pe sfantul inger petrecand aproape de dansul si bucurandu-se foarte spre dansul. Acestea dar in chip neasteptat vazandu-le Pavel, a sarit cu uimire si, bucurandu-se, striga, binecuvantand pe Domnul si, zicand: " O, negraita iubirea de oameni a Stapanului nostru si bunatatea Lui!" Si, alergand, s-a suit pe o treapta oarecare mai inalta si a strigat zicand: " Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu! Cat sunt de infricosatoare si pline de toata mirarea!"
Si s-au adunat toti cu sarguinta, auzind cele zise. Si a povestit Cuviosul Pavel cele ce a vazut atunci cand intra fratele, si iarasi cele cand iesea; apoi a poftit si pe acel barbat sa spuna tuturor de acea schimbare atat de mare. Iar el, fara de sfiala, povestea cele despre sine, zicand: " Eu sunt un om pacatos, si pana acum am trait in curvie. Iar acum, intrand in sfanta biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Proorocul Isaia graind printr-insul: Spalati-va, si curati va faceti. Alungati afara viclesugurile din inimile voastre si dinaintea ochilor Mei. Invatati-va a face binele. Si de vor fi pacatele voastre ca purpura, ca zapada le voi albi. Si, de veti voi si Ma veti asculta pe Mine, veti manca bunatatile pamantului(Is.1,16-19)
Acestea auzindu-le eu, umilindu-ma si suspinand dintr-adanc, am zis catre Dumnezeu:
" Stapane, Doamne Dumnezeule, Cel ce ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, cele ce acum le-ai fagaduit prin Proorocul Tau le implineste si intru mine , pacatosul si nevrednicul. Ca iata, iti dau Tie cuvant, cunoscatorului de inimi Dumnezeu, ca ma lepad de toata faradelegea si fapta spurcata, carora le-am slujit, si nu voi mai adauga catre acestea, de Tine fiind ajutorat, ci Tie voi sluji din toata puterea, Iubitorului de oameni si Stapanului nostru". Si intru aceste asezaminte iesind din biserica, am judecat ca si cu lucrurile sa plinesc acestea prin harul cel de sus."


Everghetinosul vol.I Pricina I,
cap.VI edit.Egumenita

marți, 15 septembrie 2009

Cuviosul Paisie Aghioritul - Cugetari spre mantuire

Omul care se indeparteaza de Dumnezeu nu afla odihna sufleteasca nici in viata aceasta vremelnica, dar nici in cea vesnica. Deoarece cel ce nu crede in Dumnezeu si in viata viitoare, cea vesnica, ramane nemangaiat in aceasta viata si isi osandeste astfel sufletul pentru vesnicie.

Cu cat oamenii resping viata cea fireasca, simpla si inainteaza spre lux, li se mareste nelinistea sufleteasca. Si cu cat se inainteaza in politetea lumeasca, cu atat se pierde simplitatea, bucuria si zambetul firesc al omului.

Iisus este dulce, iar celui ce isi varsa amaraciunea durerii inaintea lui, aceasta i se preface in sirop dulce.

Viata cea dulce nu o simt cei ce se bucura de ea in chip lumesc, ci cei ce traiesc duhovniceste si primesc si cele amare cu bucurie, ca buruieni tamaduitoare pentru sanatatea sufletului si se hranesc numai pentru intretinerea trupului.

Sarmanele animale sunt mai bune in "maniere" decat oamenii nesimtitori, deoarece fiind cumparate si de cei milosi si de cei nemilostivi se supun fara deosebire, lucreaza din greu si rabda fara murmur si fara de nicio plata. Prin urmare ele ne-au intrecut in neagoniseala, in rabdare si in ascultare.

Cand esti nedrepatit sa nu spui: "Sa-i rasplateasca Dumnezeu!", pentru ca atunci te blestemi singur cu politete.

Omul milostiv se pune in locul celui indurerat, se roaga, mangaie, dar sie l este rasplatit de Hristos cu mangaiere dumnezeiasca potrivit cu durerea lui.In timp ce omul nemilostiv , care urmareste locul celuilalt , cand il ia stapanire, ia in stapanire si stresul(nelinistea) si traieste o parte de iad inca din aceasta viata.

Dupa post, painea este dulce. Dupa priveghere si somnul este dulce. Iar dupa osteneala chiar si piatra cea vartoasa ne odihneste mai bine decat fotoliul.

Deoarece comoditatile lumesti au depasit limita, ele au devenit poveri. S-au inmultit masinile, s-a marit si imprastierea, l-au facut si pe om masina. Acum masinile si fierataniile il comanda pe om, de aceea si inimile oamenilor au devenit de fier.

Ca sa auda cineva mesajul dumnezeiesc al Cuvantului lui Dumnezeu si ca sa se schimbe, trebuie ca el insusi sa intoarca butonul sau la aceeasi frecventa pe care transmite Hristos prin Sfanta Sa Evanghelie , si sa puna in lucrare cu evlavie poruncile Sale dumnezeiesti.

Om corect nu este acela care spune cuvinte corecte, ci cel ce traieste corect evangheliceste.

Odinioara oamenii aveau scumpatate in viata lor, sinceritate, cinste, etc., iar lucrurile materiale erau atunci ieftine. Acum,din pacate, in anii nostri a fugit de la noi, oamenii, scumpatatea si s-au scumpit lucrurile materiale.

Cel ce urmareste vrednicii, se va lupta singur toata viata sa. Cel ce este impins de oameni, va avea ajutorul lor omenesc. Iar cel ce este ales de Dumnezeu, Il ca avea pe El sprijinitor.

Parintele cel mai mare si mai bun este acela care a renascut duhovniceste, si ajuta si la renasterea duhovniceasca a fiilor sai, asigurandu-le un loc in rai.

Mai inainte , la fiecare lucrare a lor, crestinii isi faceau mai intai semnul Crucii, iar pentru problemele serioase faceau multa rugaciune. In epoca noastra, din pacate, cei mai multi dintre noi nu numai ca nu ne rugam pentru problemele srioase, dar nici macar nu ne gandim la ele, si astfel platesc si ceilalti necugetarile noastre.

Orice gand bun care vine in mintea omeneasca este de sus de la Dumnezeu.Numai ceea ce coboara din nasul nostru cand avem guturai ne apartine.

Cuviosul Paisie Aghioritul
PARINTI AGHIORITI - Flori din Gradina Maicii Domnului
Edit. Evanghelismos, Colectia Parinti Athoniti

vineri, 11 septembrie 2009

Cuviosii Metodie si Ioachim , binecuvantati traitori in Gradina Maicii Domnului

In dumninca Inchinarii Sfintei Cruci din anul 1978, Parintele Metodie, de la Chilia " Sfintii Teodori" din Kareyes a chemat pe ieromonahul Hristofor, ce locuia mai jos de Kareyes, si l-a trimis la Sfanta Manastire Kutlumusiu, unde era ingrijit compatriotul lor, ieromonahul Ioachim(toti cei trei erau romani) sa-i spuna sa se pregateasca, deoarece a doua zi aveau sa moara amandoi(adica ieromonahul Metodie si ieromonahul Ioachim).
Asadar parintele Hristofor a mers la Manastirea Kutlumusiu si i-a spus batranului Ioachim:
- Parinte Ioachim, binecuvantati! Parintele Metodie mi-a spus sa te pregatesti, caci maine veti muri amandoi, in acelasi ceas. Iti cere si iertare de toate cele ce ti-a gresit.
Cum a auzit aceasta, parintele Ioachim i-a spus:
-Sa fie binecuvantat! Ca sa spuna aceasta Parintele Metodie, inseaamna ca stie ceva.
In acea zi parintele Ioachim se impartasise si ii spusese diaconului Anastasie:
-O astfel de bucurie am simtit pentru prima oara in viata mea.
A mers la chilia sa asteptandu-si cu bucurie ceasul mortii spunand in romaneste:" Maicuta mea Prea Sfanta! Maicuta mea Prea Sfanta!"
Cum sa nu fie Maica Domnului Maicuta sa, de vreme ce de mic copil, de la saisprezece ani, si-a lasat mama cea dupa trup si tatal sau si a venit in Gradina Maicii Domnului sa se faca monah? De mic copil pana la cei nouazeci de ani ai sai a trait in instrainare duhovniceasca, in Sfantul Munte, pentru dragostea lui Hristos ca sa se imbogateasca cu lucrurile cele vesnice. A fost sters din lume de la varsta de saisprezece ani si a fost scris in " Cartea Vietii".
Asadar in vreme ce spunea " Maicuta mea Prea Sfanta! Maicuta mea Prea Sfanta!" la ceasul al cincilea ( in jur de doisprezece la amiaza) si-a inchis ochii ca un copilas si a adormit in bratele Maicutei lui.
Exact in acelasi ceas s-a odihnit si Parintele Metodie, cu o moarte cuvioasa, la varsta de vreo saptezeci de ani. Au plecat impreuna doua suflete sfintite, pentru ca au avut multa dragoste intre ele. Aceasta au cerut de la Dumnezeu sa nu se desparta nici in aceasta viata, nici in cealalta. Bunul Dumnezeu a iconomisit astfel si pentru ei, dar si pentru noi, ca sa ne folosim. Amin!


Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul- PARINTI AGHIORITI Flori din Gradina Maicii Domnului
Edit. Evanghelismos

joi, 10 septembrie 2009

Batranul Filaret Romanul - Binecuvantata viata in Gradina Maicii Domnului

Inainte de lectura

Astazi a fost inmormantat in groapa saracilor dintr-un cimitir ploiestean intr-o indiferenta si nepasare totala din partea semenilor sai, copilul Alexandru Emil de 8(opt) ani, abandonat de parintii sai din cauza handicapului pe care l-a avut inca de la nastere. Alaturi i-au fost cei ce l-au ingrijit in putina lui vietuire in aceasta lume, asistenti social si medicali care, impreuna cu preotii slujitori au randuit toate cele crestinesti.

"Pe pruncul acesta nestricat, pe care l-ai mutat, cu dumnezeiasca Ta porunca si care a fost rapit, fara sa guste din dulcetile lumesti, Te rugam, Indurate, arata-l partas de dulcetile cele mai presus de lume."(din Canonul Inmormantarii Pruncilor cantarea a 3-a)





Unul din parintii ce a trait in chip ascuns si care s-a nevoit cu marime de suflet in Gradina Maicii Domnului, ca sa-si dobandeasca ,,dorirea", mantuirea sufletului, a fost batranul Filaret, prietenul virtutii. Patria lui pamanteasca a fost Transilvania din Romania. S-a nascut in anul mantuirii 1892 si la Sfantul Botez i-au dat numele de Nicolae. Pe tatal sau il chema Ioan si pe mama sa Maria, iar numele de familie era Dusa.
Mireanul Nicolae Dusa a venit in Sfantul Munte in anul 1912, la varsta de 20 de ani. El a fost tuns monah la Chilia Sfantului Ipatie a Manastirii Vatopedu si a fost numit Filaret. A stat acolo opt ani iar in anul 1920 a venit la Chilia Sfantului Andrei din Kapsala a Manastirii Stavronikita la batranul Modest, pe care l-a ingrijit si a luat binecuvantarea lui. In chilia aceasta si-a continuat si si-a savarsit ,,lupta cea buna".
Inca din anul 1956 am auzit de cuviosul Staret si de masura duhovniceasca la care ajunse de la multi parinti si mai ales de la ucenicul sau, parintele Vartolomeu, care venea la Sfanta Manastire Filoteu.Dar de aproape m-am invrednicit sa-l cunosc pe acest preacuvios batran in 1968, cand locuiam aproape de el, la Chilia Sfintei Cruci a Sfintei Manastiri Stavronikita. Cand mergeam la el il gaseam afara, in picioare, cu o mana sprijinindu-se de balustrada, iar in cealalta tinand metaniile. Suferea mult de insuficienta respiratorie si de aceea iesea mereu afara.
Cand il intrebam "ce faci parinte?" imi raspundea:" Slava lui Dumnezeu!". " Ce vrei sa-ti aduc?". " Maica Domnului imi iconomiseste tot ce am nevoie".
Nu primea nimic. Iar daca cineva ii lasa ceva pe ascuns, acesta era un chin pentru marinimosul batranel, pentru ca traia cu o mare acrivie duhovniceasca. Adica trebuia sa faca multa rugaciune, caci supraevalua lucrurile ce i le aduceau altii. Daca ceva valora cinci drahme , el il aprecia la douazeci si trebuia sa faca doua zeci de ate de o suta de " Doamne Iisuse..." cu inchinaciuni pentru ce-l ce ii aducea binecuvantarea.
Odata l-am rugat pe batran sa primesca o mica binecuvantare, dar el a refuzat.
- Nu pot, nu pot, nu apuc sa fac rugaciunile si metaniile ce le-as datora. Am si indatoririle mele duhovnicesti, le am si pe ale parintelui Vartolomeu, pentru ca e bolnav si Hristos va cere de la el numai rabdare.
Parintele Vartolomeu, ucenicul lui, suferea de multi ani de un parkinson avansat si tremura tot. Iar Batranul Filaret, pe langa faptul ca ii implinea indatoririle lui duhovnicesti il si slujea in acelasi timp, cu toate ca era batran de saptezeci si opt de ani. L-a slujit cincisprezece ani, pana cand a cazut si el la pat.
I se sparsesera venele picioarelor din pricina statului in picioare la rugaciune si lichidul din ciorapi curgea in papuci, iar din papuci pe podea. Fiindca suferea de plamani, statea intr-un colt ca sa nu cada, invelit cu niste paturi vechi.Fireste , il cercetau multi parinti, dar ori toti deodata,ori niciunul, deoarece fiecare isi spunea ca poate va merge altul. In cele din urma ramaneau singuri fara de ajutor. Dar in zilele acelea desigur ca simteau in mai mare masura mangaierea dumnezeiasca, deoarece le lipsea cea omeneasca. Si fiindca amandoi aveau dragoste nobila, caci fiecare din ei se gandea la celalalt, Hristos si Maica Domnului se gandea la ei si ii mangaiau dumnezeieste.
Pe Batranul Filaret si pe ucenicul sau, parintele Vartolomeu, care era aproape paralizat, au vrut sa-i ia ca sa-i ingrijeasca, nu numai manastirile, ci si unele chilii, dar ei n-au primit. Gandul imi spune ca in chilia lor au trait multe experiente dumnezeiesti si de aceea nu-i lasa inima sa se desparta de acel loc dumnezeiesc, dar si pentru ca avand suflete nobile, nu voiau sa devina o greutate pentru altii.
Intr-o zi, cand i-am cercetat din nou, inaintand spre chilia Batranuluim Filaret am simtit o mireasma nespusa.De indata cea ma deschis usa chiliei lui, am simtit o mireasma si mai puternica. Dar ce sa vad? Sarmanul batranel era cazut si atat de intepenit incat nu se mai putea ridica, nici nu mai putea respira. Atunci l-am ridicat iar el a inceput incet-incet sa respire si prin semne mi-a aratat ca vrea sa-l acopar. Nu ii mai ramasese sange, si de aceea ii era tare frig. Si desi, omeneste vorbind, ar fi trebuit atat dusumeaua cat si Batranul sa miroasa urat din pricina lichidului care curgea continuu din picioarele lui, insa toate raspandeau mireasma, pentru ca avea un suflet binemirositor.
Cand l-am vazut in starea aceasta, l-am rugat pe parintele Vartolomeu sa-mi dea voie sa raman la chilia lor ca sa-i ajut, dar el n-a primit. Mi-a spus sa vin a doua zi si astfel am fost nevoit sa ma intorc la chilia mea.
Dar in noaptea aceea, ce mi s-a intamplat? In timp ce rosteam rugaciunea "Doamne Iisuse..." pentru Miezonoptica , ce sa vad?... Batranul Filaret cu o fata luminoasa, ca a unui copil de doisprezece ani, ca se urca spre cer intr-o lumina cereasca. Din aceasta am inteles ca sufletul lui curat se odihnise intru Domnul. Era ziua de 1 iunie 1975.


Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul- PARINTI AGHIORITI Flori din Gradina Maicii Domnului
Edit. Evanghelismos

miercuri, 9 septembrie 2009

Pilde de pocainta sau ,,ca atat de mult iubeste Domnul lumea"

,, Intrebatu-s-a Avva Mios de un ostas: ,, Oare Dumnezeu primeste pocainta?" Iar el , dupa ce l-a invatat pe dansul intru multe cuvinte, a zis: ,, Iubitule, spune-mi, de se va sfasia haina ta cea ostaseasca, o lepezi afara?" Raspuns-a acela:
,, Nu, ci o cos pe dansa, si iarasi umblu cu ea." Zis-a lui batranul: ,, Daca tu cruti haina ta, oare Dummnezeu nu va cruta plasmuirea Sa?"

Chilie de pustnic


Un frate oarecare sedea intr-o chilie din Egipt, intru multa smerenie petrecand; si avea o sora care curvea in cetate, si multor suflete le pricinuia pierzare; si de multe ori suparandu-l batranii, au putut in cele din urma sa-l plece pe frate ca sa mearga la dansa, doar-doar, cumva sfatuindu-o, va opri pacatul ce se facea intr-insa.
Iar daca a ajuns la locul acela, vazandu-l oarecine din cunoscuti, alergand inainte, a vestit surorii sale zicand: ,, Iata , fratele tau la usa!" Iar ea, tulburandu-se cu inima in cele dinlauntru, parasind pe ibovnicii carora le slujea, a sarit cu capul gol spre intampinarea fratelui, si ispitindu-se ea sa se imbratiseze cu dansul, a zis fratele sau: ,, Buna mea sora, fie-ti mila de sufletul tau, caci multi pier prin tine, si oare cum vei putea suferi vesnica si amara munca?"
Iar ea, ingrijata facandu-se, a zis lui: ,, Oare poate fi mie acum mantuire?" Raspuns-a fratele: ,, De voiesti, este mantuire." Iar ea, aruncandu-se pe sine la picioarele fratelui, il ruga pe dansul ca sa o ia pe dansa la pustie impreuna cu dansul". Iar el a zis ei: ,,Puneti ceva pe cap si urmeaza-mi!" Iar ea a zis: ,,Sa mergem, ca mai de folos imi este mie sa umblu eu cu necuviinta in capul gol decat a intra in pravalia faradelegii".
Ia pe cand mergeau, o sfatuiau pe dansa fratele cele catre pocainta; si vazand pe oarecari venind intru intampinarea lor, a zis catre dansa: ,,De vreme ce nu toti stiu ca-mi esti sora, da-te putin in laturi din cale pana cand vor trece cei ce vin, ca sa nu pricinuim sminteala." Iar ea s-a abatut la oarecare departare de drum.
Dupa aceasta a zis catre dansa: ,,Sa mergem pe calea noastra, soro," Iar ea nu i-a raspuns lui; si abatandu-se catre dansa, o a aflat moarta; si a vazut si urmele picioarelor ei insangerate, ca era desculta; iar daca fratele a vestit batranilor intamplarea, se intrebau intre sinesi despre aceasta. Dar s-a descoperit unuia din batrani intamplarea despre dansa, si zicea ca: ,,De vreme ce de nimic trupesc nu s-a ingrijit, ba si pe al sau trup l-a dispretuit, nesuspinand de atata durere a ranii din calatorie, pentru aceasta i s-a primit pocainta ei".

Everghetinosul(Maica Domnului Binefacatoarea)vol.I Pricina I-a Edit. Egumenita

marți, 8 septembrie 2009

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu mantuieste-ne pre noi

Bucura-te Maica lui Dumnezeu, grabnica ajutatoare!


Fresce aflate la Manastirea Horezu


Fresce aflate la Schitul Bradu

marți, 1 septembrie 2009

La inceput de an bisericesc despre Cele doua imparatii dupa Sfantul Teofan Zavoratul

[...]In orice imparatie se vede un imparat, se vad legi, intaietati, fagaduinte si rasplati, precum si sfarsitul la care duc acestea.
Toate aceste trasaturi sunt in Impartia lui Hristos foarte limpezi, neindoielnic adevarate si nestramutate, pe cand in imparatia acestui veac sunt mincinoase, amagitoare , fantomatice. Iata, uitati-va singuri!
Cine este Imparat in Imparatia harului? Dumnezeu, Cel inchinat in Sfanta Treime- Tatal, Fiul si Sfantul Duh -, Care a facut lumea si se ingrijeste de toate, Care, dupa ce ne-a intocmit mantuirea in Domnul nostru Iisus Hristos, le-a dat tuturor urmatorilor Sai, cu autoritate, porunci si randuieli spre binele lor; tuturor le da sa cunoasca, sa guste, sa pipaie duhovniceste; de toti Ii este mila si Se ingrijeste, pe toti ii ajuta si pe toti ii incredinteaza:" Lucreaza dupa voia Mea in via Mea; Eu vad totul, si pentru tot iti voi rasplati". Si cei ce se ostenesc in Imparatia lui Hristos stiu foarte bine cui slujesc, si asta le da tarie launtrica si rabdare in osteneli. Ei sunt incredintati ca se ostenesc inaintea fetei Domnului, Care vede toate, ajuta mult, mangaie mult, asa incat se bucura in toate greutatile si stramtorarile in care ii aduce slujirea adusa cu ravna Domnului. Eu sufar, zice Apostolul, dar nu ma rusinez, pentru ca stiu in Cine am crezut si sunt incredintat ca puternic este sa pazeasaca comoara ce mi-a incredintat, pana in ziua aceea(II Tim. 1, 12).
In imparatia stapanitorului acestui veac - in lume - lucrurile stau altfel.Acolo nimeni nu stie cine e imparat. Daca cel mai inversunat iubitor al lumii acesteia si-ar da seama ca imparatul sau este satana cel rautacios si intunecat, caruia ii slujeste ca un rob spre propria sa pierzare, indata s-ar grabi, plin de groaza, sa plece de pe taramul lui. Insa acest lucru este ascuns dde fiii veacului de acum. Vrajmasul si-a ascuns de privirea lor chipul urat. Si iubitorii acestei lumi slujesc ca niste robi, fara sa stie cui. Auziti tot timpul:" Asta nu se poate, cealalta nu se poate... asa trebuie... si asa se cuvine...". Dar daca intrebati:" De ce? Cine a poruncit?", nimeni nu va va spune. Se simt stramtorati si impovarati de randuielile pe care le urmeaza, chiar le osandesc si le ocarasc, insa nimeni nu indrazneste sa se abata de la ele, temandu-se parca, de un supraveghetor care e gata sa le ceara socoteala, insa pe care nimeni nu-l poate arata si numi precis. Lumea este suma persoanelor care slujesc unei fantome necunoscute din inchipuirea lor, desi in realitate sub masca acestei fantome se ascundde satana cel plin de rautate.
Care sunt legile in Imparatia lui Hristos?
Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, a zis foarte limpede:" Fa asa si pe dincolo... si o sa fii pe placul Meu, si te vei mantui. Leapada-te de tine insuti, fii sarac cu duhul, bland, iubitor de pace, rabdator, curat cu inima, sa iubesti dreptatea, sa plangi pentru pacate, sa fii evlavios fata de Mine ziua si noaptea, sa fii binevoitor fata de fratii tai si sa le faci bine... si toate poruncile Mele sa le implinesti intocmai, fara a te cruta...".Vedeti cat de limpede si de precis e totul? Si nu numai precis, ci si pecetluit pentru totdeauna cu pecetea unei neschimbari de care nu se poate atinge nimeni. Precum sta scris asa va fi pana la sfarsitul veacului. Oricine intra in Imparatia lui Hristos stie precis ce trebuie sa faca, nu asteapta niciun fel de schimbari in legile Imparatiei, pentru ca umbla pe calea sa cu nadejde buna si cu curaj, fiind incredintat ca va ajunge fara indoiala la ceea ce cauta.
Lucrurile stau cu totul altfel in imparatia stapanitorului acestui veac. Acolo nu iti poti opri nicidecum gandul asupra vreunui lucru care sa fie clar. Duhul iubitorilor de lume e cunoscut totusi - el este duhul egoismului, trufiei, mercantilismului, rasfatului si senzualitatii de tot felul.
Dar aplicatiile acestui duh - legile si regulile limii - sunt asa de subrede, nedefinite, schimbatoare, incat nimeni nu poate chezasui ca maine lumea nu va incepe sa considere rau, reprobabil, ceea ce acum admira. Obiceiurile lumii sunt curgatoare ca apa, si regulile ei in ce priveste imbracamintea, vorbirea, intalnirile, relatiile, statul, sezutul, si, in general, tot, sunt nestatornice ca miscarea vazduhului...Azi asa...maine, nu sti de unde, vine moda si schimba toate.Lumea este o scena, pe care satana isi bate joc de sarmana omenire, punandu-o sa se invarta la semnul lui ca niste maimute sau papusi la balci, facandu-o sa scoata lucru de pret si insemnat, neaparat trebuincios, ceea ce e in sine marunt, neinsemnat, desert. Si cu asta se indeletnicesc toti, mici si mari deopotriva, inclusiv cei care si prin obarsie, si prin educatie, si prin pozitie, par ca ar putea sa foloseascavremea si ostenelile pentru ceva mai bun decat aceste naluciri.
Care sunt intaietatile si fagaduintele Imparatiei lui Hristos? Domnul si Dumnezeul nostru zice:" Slujeste-Mi, si o sa-ti dau ca rasplata totul. Orice fapta a ta, si gand al tau, si dorinte, si simtaminte aratate si nutrite de tine spre a face pe placul Meu nu vor ramane lipsite de plata lor.Eu vad ceea ce nu vad ceilalti, pretuiesc ceea ce nu pretuiesc ceilalti, te ocrotesc pentru cele din pricina carora ceilalti, poate, te stramtoreaza,si pentru orice osteneala a ta iti este pregatit un locas vesnic, care si este zidit prin ostenelile tale". Asa a fagaduit Domnul, asa si este.Si toti cei care intra in Imparatia Lui traiesc adevarul acestor fagaduinte. Ei gusta deja fericirea de pe urma ostenelilor cu care se ostenesc intru poruncile lui Dumnezeu: fericirea smereniei, blandetii, dreptatii, iubirii de pace, rabdarii, curatiei si tuturor celorlalte virtuti. Si virtutile acestea, fiind pricinuite de harul lui Dumnezeu, fac inima lor vas al Duhului Dumnezeiesc, Care este pentru ei chezasia mostenirii viitoare, asteptate, fara urma de indoiala din pricina acestor incepaturi ale ei, pe care si le insuseste oricine slujeste fara fatarnicie Domnului.
Asa sunt, oare, fagaduintele lumii? Catusi de putin! Lumea fagaduieste totul si nu da nimic. Momeste, starnind nadejdea - insa in clipa inmanarii, ca sa zic asa, celor fagaduite, ti le ia de sub nas...dupa aceea, fluturand in departare, iarasi momeste si iarasi ia de sub nas ceea ce parea deja primit. De aceea, in lume toti alearga dupa ceva mult fagaduit si nimeni nu primeste nimic; alearga dupa naluci ce se destrama in vazduh in clipa cand sunt gata sa puna mana pe ele. Cei ce iubesc lumea isi dau importanta, cu desarta convingere ca , actionand lumeste, merita atentia lumii - insa lumea fie ca nu vede faptele lor, fie ca, vazandu-le, nu recunoaste pretul lor, fie ca recunoscandu-le pretul, nu le da plata convenita. In lume, toti pana la unul, au fost amagiti, si inca se mai magesc cu nadejdi lipsite de orice temei.